— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Comentariu: Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1884). Aici, poetul face o paralelă între fragilitatea iubirii și efemeritatea vieții și a gloriei: „Și când se va întoarce pământul în pământ, / Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?”. Eul liric își pansează rănile unei despărțiri dureroase printr-o analiză cinică, pe motivul vieții trecătoare și al morții iminente: dragostea e un moft de moment, iar înamorații nu înțeleg decât clipa, ignorând tabloul complet al vieții. Tudor Arghezi a avut, la rândul lui, o „Despărțire”.
Despărțire
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simțirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Tot alte unde-i sună aceluiași pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porți?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morți?
Tot una-i dacă astăzi sau mâine o să mor,
Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiți norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-om fi pierit,
Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit,
Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți –
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți?
Cu fața spre părete mă lasă prin străini,
Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini,
Și când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?
Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerși-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu aș vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi – de vor – m-arunce în margine de drum…
Tot îmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare depărtată răsar-un stol de corbi,
Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Răsare-o vijelie din margini de pământ,
Dând pulberea-mi țărânii și inima-mi la vânt…
Ci tu rămâi în floare ca luna lui April,
Cu ochii mari și umezi, cu zâmbet de copil,
Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu,
Și nu mai știi de mine, că nu m-oi ști nici eu.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Despărțire, de Mihai Eminescu”
[…] Mihai Eminescu, din volumul „Poesii” (1884). Un poem foarte vizual, o panoramă pur eminesciană: avem […]
[…] Un mic comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Cuvinte potrivite” (1927). Avem de-a face cu o despărțire – cum altfel? – dureroasă. Bătaia ornicului este cea care ține tempoul. Timpul este când încremenit, când într-o curgere impacabilă. Plaja semantică a poemului conține reperele acestei iminente rupturi: „gara cenușie”, „casă părăsită”, „rază frântă”, „jalea noastră”. Mihai Eminescu a avut, la rândul lui, o „Despărțire”. […]