Categorii
Respect pentru poezie

Călătoarea, de Marin Sorescu

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Un poem publicat de Marin Sorescu în volumul „La Lilieci”, cartea a IV-a.

Călătoarea

Mă duceam la apă-ntr-o zi și mă-ntâlnesc
                                               c-o femeie.
C-o legătură în cap și una pe mână.
– Mumă, stai departe? zice.
– Nu, aici, a treia casă.


– Nu mă lași, mumă, să mă culc și eu la
dumneata,
Să fiu și eu în curte de om, că mă rup câinii.
– Stai acia, că te las. Să viu de la apă.

Când am venit, am luat-o și s-a suit pe prispă.
Și eu m-am dus la treburi prin curte,
Că nu era să stau
Lângă ea.

Și când am venit, am găsit-o tot în picioare,
în prispă
Și cu altă legătură în cap. Erau patru-cinci
Cărămizi, legate c-o cârpă, chitite,
Stând așa cumpănite-n
Creștet.
– Ce e gagă?
– Mă doare capul.
– Și cărămizile ce-i fac?
Îl strâng. Mă doare rău, rău, de-azi
dimineață.
Vin de departe
Și pi colo la vale nu mai putui și luai un
pietroi.
(Asta era legătura din cap, cu care venise.)
Da’ găsii niște cărămizi pe la
Dumneata prin prispă și astea sunt mai bune.
Să-mi aline puțin. Că dacă adorm
O să visez că duc un grunj de sare
Și o să mă trezesc sănătoasă.
Grunju-l de sare-ți alină,
Dacă e mare cât masa.
Numai că nu pot să-l ridic, decât în vis.
Da’ cărămizile astea îmi vin numai bine.

I-am dat de mâncat, ei!
O țâră a gustat din bucate și s-a
Culcat. Dimineața și-a luat boldoașele și zice:
– Gaică, tot nu mi-a trecut,
Fir-ar al dracului cu mama
Lui de cap! Ți-o fi trebuind cărămizile astea,
Că ți le-aș cere să le mai las o țâră în creștet.
– Ia-le, mătușă, ia-le, numai că sunt grele.
Ia-el dacă ele sunt cu alintatul!
Da’ n-ai visat grunjul ăla?
Ba l-am visat, fată, m-am visat la munte,
Dare se terminase
Sarea… și niște inși zburau
Cu gologoaiele alea în picioare,
Jucau, pluteau, și eu nu puteam să mă mișsc.
A venit unul c-o chită
De viorele: „Ține-l și bucură-te”.
„Cum să mă bucur, dacă mă
Doare rău capul?
Dă-mi grunjul ăla de sare ca să-l pun în cap”.
„E da formă”, zice. Și i-a dat un brânci
Și s-au auzit clopoței în el.
Și a-nceput să zboare omul…
Din asta , cum să-mi treacă?
Dacă visez că zbor, sau zboară
Ceva în jur – nu-mi trece niciodată.
Mai rău se-ntărâtă.

– Și stai departe la deal?
– E-he! Departe. Tocmai sub munte.
A plecat pe drum la deal,
Așa dreaptă, ca o sfântă, cu
Șase cărămizi mari, roșii, în cap,
Parcă era zidită.
Mergea așa zidită în durerea ei.

Ei, oftează mama, câți călători
Au mai trecut și prin copmuna
Bulzești, fiecare cu necazul lui
Și cu durerea lui.
Dar pe-asta, pe femeia asta
O țin minte și acum. Erați voi mici.
(George și-o mai aduce aminte.)
Și de câte ori mă doare și pe mine capul
Îmi vine în minte aia cu zidul de cărămidă
pe creștet,
Lăcrimând blând,
De sub firida ei.

(Marin Sorescu)

— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —

Înapoi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Călătoarea, de Marin Sorescu”

[…] Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea a IV-a. „Buruienile de nebunie” nu reprezintă doar o metaforă extraordinară. În lipsă de medicamente, oamenii, speriați de război (era vorba despre Primul Război Mondial), de intrarea nemților în țară, contau pe tratamentul babelor din sat. Care consta într-o fiertută de buruieni. Probabil era vorba de autosugestie, însă oamenilor li se părea că se vindecă. […]