Pantalonii roșii, de Anton Pann

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

Anton Pann, din „Fabule și istorioare” (1842). Umor izvorât din folclorul urban și al mahalalelor.

Pantalonii roșii

Un țigan rîvnise foarte
Pantaloni roșii să poarte,
Şi mergînd cu plocon mare
La un ungur oarecare,
Ce-l văzuse mai-nainte
Cu asfel de-mbrăcăminte,
Îl roagă zicînd: – „Stăpîne !
Boierule și jupîne,
Să nu te superi pe mine
Că nu știu să-ți vorbesc bine.
Așa să te ție sfîntul,
Mă-rog ascultă-mi cuvîntul,
Avere-ai noroc cu carul,
Să-ți trăiască armăsarul,
Dă-mi niscaiva rupturi roșii,
Nu-ți cer să-mi dai pe frumoșii.“
Ungurul rîzînd îi spune:
– „Eu n-am rupturi, ci am bune.“
El zise: – „Îți dau parale
Oricît vei găsi cu cale.“
Ungurul iar rîzînd tare
A zis: – „Eu n-am de vînzare,
Iar de ceri pantaloni roșii,
Eu îți dau chiar pe frumoșii,
Dar nu pe bani, ci pe bețe,
Puțintel să te răsfețe.“
– „Eu rabd, a răspuns, și bîte,
Numai, spu’ne-mi să știu cîte?“
– „Douăzeci și cinci, îi zise.
De rechite or de tise.“
– „Haida, a răspuns țiganul,
Trimite s-aducă scaunul.“
Şi dezbrăcîndu-se-ndată
S-a pus, și-a-nceput să-l bată.
Îi dete o nuia, două,
Numără pînă la nouă,
Cînd îl mai lovi o dată,
Nerăbdînd, să sculă-ndată
Şi a început sărmanul,
Să se vaite ca țiganul,
Zicînd: – „Ajunge, jupîne,
Avere-ai triște^* în stîne,
Că mult doare, vai de mine !
Şi să mă ierți ar fi bine.“
“Ba, ba, i-a zis, nu să poate,
Trebuie să le rabzi toate,
Iar de nu, fugi, mergi acasă,
Nu mă supăra, mă lasă.“
Dacă vede că-l gonește,
Şi vorbe nu primește,
Mergînd acasă, să puse
Şi nevestii sale spuse
Că i-a dat zece nuiele
Şi i s-a părut prea grele.
Nevasta lui să pornește,
ÎI spurcă, îl porcăiește,
Zicînd: – „Destulă rușine,
Să mai trăiesc eu cu tine.
O să rîză fieșcare
Povestind iacă cutare
A mîncat la cur nuiele
Ş-a rămas numai cu ele.
Dar nu era tu mai bine,
O, ticălos vai de tine !
Să fi răbdat și cusurul
Şi să-ți fi îmbrăcat turul ?
Du-te, lua-mi-te-ar ciuma,
Să vii cu nădragi acuma,
Că-ți închid ușa deseară
Şi te las să dormi afară.“
A plecat țiganu-ndată
Şi să duse iar să-l bată.
Își ia căciula, să pleacă,
Porni rugăciuni să facă,
Zicînd: – „Mă rog, coconele,
Mai dă-mi cinsprezece nuiele,
Ca să se-mplinească toate,
Şi acei nădragi îmi scoate.“
Ungurul luînd bastonul,
I-a zis : – „Eu nu stric rezonul,
Eu numărul totdauna
Ştiu să-l încep de la una,
Şi fugi, lasă-mă în pace,
Că vorbă lungă nu-mi place.“
Bietul țigan atunci tace,
Ş-începe să se dezbrace,
Pe scaun iar să așază
Şi mijește să nu vază.
Dacă-ncepură să-l frece,
Cum auzi cinsprezece,
Strigînd începu să saie:
– „Lăsați, că mor în bătaie !“
Ş-apucînd pe poart-afară,
S-a dus la nevastă iară.
Ea cum îl văzu îndată
Era să sară să-l bată,
Strigîndu-i: – „Du-te la orbii,
Mînca-te-ar cîinii și corbii !
Unde-ți sînt nădragii roșii,
De-mi vii iară cu trențoșii ?“
Ş-închizîndu-se în casă,
Ocărît afară-l lasă.
El văzînd că n-are pace,
Şi alt neavînd ce face,
S-a dus ia ungurul iară
Şi să rugă de afară
Acum să-i dea numai zece,
Că ș-așa din număr trece,
– „Ba, i-a zis ungurul iară,
Cum văz nu înțelegi dară ;
Fugi, du-te, ia-ți și ploconul,
Ţi-am spus că nu stric rezonul.
Noi tot de la cap începem,
Ca tine nu ne pricepem.“
Dacă auzi țiganul
Să dezbrăcă iar, sărmanul.
Şi să rugă pentru sine
Să-l lege de scaun bine
Ca nu cumva ș-acum iară
Ca adineaura să sară.
Şi dup-a sa învățătură,
Ţinut abia, îl bătură.
Așa el luînd nădragii
Şi puindu-i ca desagii,
Bucuros acasă pleacă
Şi cu nevasta se-mpacă.
Deci atunci fiind ajunul
Şi a doua zi Crăciunul,
Întîi ș-întîi cum îi puse,
La biserică să duse.
Aci alți țigani, zărindu-l,
Își făcea semne privindu-l,
Cum că de unde îi are?
Or a ajuns vrun domn mare?
Şi șoptind unul dintr-înșii
L-a-ntrebat : – „Ce-ai dat-pe dînșii ?“
Iar el răspunzînd în grabă,
– „Pe turul meu, zise,-ntreabă.“
– „Dec! ce atîta mîndrie ?
Zise cestlalt cu mînie,
Vezi, mă ! acum căci roșește
Cu turul său ne cinstește.“

(Anton Pann)

– Vezi toate fabulele lui Anton Pann –

* Triște – noroc, fericire

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei