Categorii
Respect pentru poezie

Isarlâk, de Ion Barbu

Isarlâk, de Ion Barbu

— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —

Scurt comentariu: Ion Barbu nu a cochetat cu poezia populară, ci a speculat stratul balcanic al câmpiei dunărene. Muzele sale au fost mahalalele bucureștene și folclorul urban al lui Anton Pann.

Culoarea locală a acestui poem este obținută din turcisme și notații de o originalitate rară. George Călinescu spunea că „în ciclul Isarlâk, Ion Barbu exersează balcanismul, luându-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann”.

Altfel, Isarlâk este o așezare imaginară, un port, un fel de substituent al cetății Mecca („alba Isarlâk”). O satiră la adresa modului de viață bucureștean din perioada fanariotă, – perpetuat, apoi, multă vreme – balcanic și turcit în același timp? Cu siguranță!

Isarlâk

„Pentru mai dreapta cinstire
a lumii lui Anton Pann

La vreo Dunare turcească,
Pe șes veșted, cu tutun,
La mijloc de Rău și Bun
Pân’la cer frângându-si treapta,
Trebuie să înflorească:
Alba,
Dreapta
Isarlâk!

Ruptă din coastă de soare!
Cu glas galeș, de unsoare,
Ce te-ajunge-așa de lin
Când un sfânt de muezin
Fâlfâie, înalt, o rugă
Pe fuișor, la ziua-în fugă…

***

– Isarlâk, inima mea,
Dată-în alb, ca o raia
Într-o zi cu var și ciumă,
Cuib de piatră si legumă
– Raiul meu, ramâi așa!

Fii un târg temut, hilar
Și balcan – peninsular…

La fundul mării de aer
Toarce gâtul, ca un caer,
În patrusprezece furci,
La raiele; rar, la turci!
Beată, într-un singur vin:
Hazul Hogii Nastratin

***

Colo, cu doniți în spate,
Asinii de la cetate,
Gâzii, printre fete mari,
Simigii și gogoșari,
Guri cască când Nastratin

La jar alb topeste in,

Vinde-în leasă de copoi
Căței iuți de usturoi,

Joacă, și-în cazane sună
Când cadâna curge-în Lună.

***

Deschideți-vă, porți mari!
Marfă-aduc, pe doi măgari,
Ca să vând acelor case
Pulberi, de pe lună rase,
Și-alte poleieli frumoase;
Pietre ca apa de grele,
Ce fireturi, ce inele,
Opinci pentru hagealîk
– Deschide-te, Isarlâk!

Să-ți fiu printre foi un mugur
S-aud multe, să mă bucur
La răstimpuri, când Kemal,
Pe Bosfor, la celalt mal,
Din zecime, în zecime,
Taie-în Asia grecime;

Când noi, a Turchiei floare,
Într-o slavă stătătoare

Dăm cu sâc
Din Isarlîk!

(Ion Barbu)

— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —

Înapoi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei