
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Scurt comentariu: Ion Barbu nu a cochetat cu poezia populară, ci a speculat stratul balcanic al câmpiei dunărene. Muzele sale au fost mahalalele bucureștene și folclorul urban al lui Anton Pann.
Culoarea locală a acestui poem este obținută din turcisme și notații de o originalitate rară. George Călinescu spunea că „în ciclul Isarlâk, Ion Barbu exersează balcanismul, luându-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui Anton Pann”.
Altfel, Isarlâk este o așezare imaginară, un port, un fel de substituent al cetății Mecca („alba Isarlâk”). O satiră la adresa modului de viață bucureștean din perioada fanariotă, – perpetuat, apoi, multă vreme – balcanic și turcit în același timp? Cu siguranță!
Isarlâk
„Pentru mai dreapta cinstire
a lumii lui Anton Pann„
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
La vreo Dunare turcească,
Pe șes veșted, cu tutun,
La mijloc de Rău și Bun
Pân’la cer frângându-si treapta,
Trebuie să înflorească:
Alba,
Dreapta
Isarlâk!
Ruptă din coastă de soare!
Cu glas galeș, de unsoare,
Ce te-ajunge-așa de lin
Când un sfânt de muezin
Fâlfâie, înalt, o rugă
Pe fuișor, la ziua-în fugă…
***
– Isarlâk, inima mea,
Dată-în alb, ca o raia
Într-o zi cu var și ciumă,
Cuib de piatră si legumă
– Raiul meu, ramâi așa!
Fii un târg temut, hilar
Și balcan – peninsular…
La fundul mării de aer
Toarce gâtul, ca un caer,
În patrusprezece furci,
La raiele; rar, la turci!
Beată, într-un singur vin:
Hazul Hogii Nastratin
***
Colo, cu doniți în spate,
Asinii de la cetate,
Gâzii, printre fete mari,
Simigii și gogoșari,
Guri cască când Nastratin
La jar alb topeste in,
Vinde-în leasă de copoi
Căței iuți de usturoi,
Joacă, și-în cazane sună
Când cadâna curge-în Lună.
***
Deschideți-vă, porți mari!
Marfă-aduc, pe doi măgari,
Ca să vând acelor case
Pulberi, de pe lună rase,
Și-alte poleieli frumoase;
Pietre ca apa de grele,
Ce fireturi, ce inele,
Opinci pentru hagealîk
– Deschide-te, Isarlâk!
Să-ți fiu printre foi un mugur
S-aud multe, să mă bucur
La răstimpuri, când Kemal,
Pe Bosfor, la celalt mal,
Din zecime, în zecime,
Taie-în Asia grecime;
Când noi, a Turchiei floare,
Într-o slavă stătătoare
Dăm cu sâc
Din Isarlîk!
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —