— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, un poem plin de melancolie, din volumul „Poesii” (1842). Despre timp și parcursul lui implacabil…
Din valurile vremii…
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung bălai
Și fața străvezie ca fața albei ceri –
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape – mai aproape pe inima-mi s-o țin.
Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos!
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Din valurile vremii…, de Mihai Eminescu”
[…] Mihai Eminescu, o capodoperă din volumul „Poesii” (1884). Să pornim de la titlu: „glosă”, adică explicația unui cuvânt sau a unei stări. Poemul este, într-adevăr, ca o explicație cu iz de sentință. Finalul nostru, al tuturor, este unul implacabil: totul se va sfârși într-o bună zi. Din acest motiv, e inutil să ne pierdem viețile în lucruri mărunte și să ne bucurăm de victorii efemere, pentru că, oricum, „Te-or întrece nătărăii, / De ai fi cu stea în frunte”. Interesantă este și tehnica folosită de Eminescu: prima strofă este la fel cu ultima, doar că versurile sunt inversate. De asemenea, ultimul vers din celelalte strofe sunt rupte din prima. […]
[…] (Mihai Eminescu) […]