
— Vezi toate poeziile lui Miron Radu Paraschivescu —
Și frumusețea poate fi un blestem. Un joc al iubirii extraordinar… Miron Radu Paraschivescu, din „Cântece țigănești”, ciclul „Balade”. Poemul a fost transpus pe muzică, într-o variantă aproximativă, de Ileana Constaninescu.
Mărioaro de la munte
– Mărioaro de la munte
Nu-ți lăsa părul pe frunte
C’au să-ți iasă vorbe multe!…
– Las’ să-mi iasă, că nu-mi pasă,
M’a făcut mama frumoasă,
Nici la apă nu mă lasă,
Nici la apă, nici la moară,
Nici în sat pe ulicioară,
Nici pe luncă-n primăvară;
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Păsărică’n colivie,
Așa-mi trece viațamie,
Amărâtă și pustie…
– Lasă, nu mai plânge, fată,
Că te-a mai lăsat odată
Și te-a cătat vara toată!
– M’a cătat, da’ ce-s de vină?
M’a cătat la o vecină,
Eu eram colea-n grădină;
În grădină, lângă iaz,
Nu-i nici punte, nici pârleaz
Ca să treacă vre’un viteaz.
Cum era zăduful mare,
Am intrat în scăldătoare
Doar un pic, să iau răcoare,
Însă valul cel păgân
Mă cuprinde pân’ la sân
Și-mi șoptește să rămân.
Eu spre mal atunci mă trag
Însă valul cel pribeag
M’a cuprins cu mai mult drag
M’am întins și eu alene,
El mă săruta pe gene
Și pe ochi și pe sprâncene
Și pe gât, și pe-obrăjori,
Mă sălta de subsiori
Parcă mă treceau fiori.
Eu îi spui că vreau napoi,
El mă’mpinge spre zăvoi
Și-mi sărută sânii goi,
Îl cuprind atuncea’n brață,
El mă săruta pe față
Cu măruntă undă creață,
Iar de-i spui că vreau acasă
Din strânsoare nu mă lasă
Valul moale, de măteasă;
Când dau eu să ies din apă,
El nisipu’n talpă-mi sapă,
Șoldul iar sub val îmi scapă.
Când îmi salt genunchiu’n prund
Prin nisipul cel mărunt,
Cât pe-aci să mă scufund,
Când m’apuc și de răchite,
El se face că mă-nghite
Svârlind stropi de mărgărite.
Și ne tot jucarăm noi,
Eu cu valul, amândoi,
Până s’a’nnoptat în toi
Și când am intrat pe poartă,
Strigă mama și mă ceartă
Și de-atunci nu mă mai iartă.
— Vezi toate poeziile lui Miron Radu Paraschivescu —
Un răspuns la “Mărioaro de la munte, de Miron Radu Paraschivescu”
[…] original: „Cîntic de lună”. Miron Radu Paraschivescu, din volumul „Cântece țigănești”. O adaptare după „Romanța lunii, […]