Categorii
Respect pentru poezie

Libertatea (Odă Libertății), de Aleksandr Pușkin

— Vezi toate poeziile din literatura universală —

Este poemul pentru care Pușkin (pe atunci în vârstă de 21 de ani) s-a refugiat – pentru a evita deportarea în Siberia – la Chişinău, unde va locui din 1820 până în 1823. Poetul devenise incomod din cauza scrierilor sale antidespotice.

Libertatea (Odă Libertății)

Regină slabă a Cyterii*,
Să-mi piei din ochi şi ieşi în faţă,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A Libertăţii cântăreaţă!
Cununa dă-mi-o mai curând
Şi-n liră pune-mi aspre tonuri
Să fulger viciul de pe tronuri
Şi viaţa liberă s-o cânt.

Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite!
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite!
Tirani ai lumii, tremuraţi,
Copii ai soartei schimbătoare,
Iar voi căliţi-vă mai tare,
Sculaţi voi robi îngenuncheaţi!

Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
Văd al robiei plânset lung
Şi ruşinoase legi murdare!
Şi văd canalii mai ales,
Văd nedreptatea stăpânirii,
Și zeul crud al asupririi,
Văd goana dup-un sterp succes.

S-ar lumina desigur regii,
Popoare n-ar mai suferi
Acolo unde forța legii
Cu libertatea s-ar uni.
Unde-al lor scut e-al tuturor
Și cetățenii țin în mână
O spadă limpede, stăpână
În drumu-i nepărtinitor.

De sus nelegiuirea grea
Ea o doboară, o retează.
Și mâna n-o poți cumpăra
Nici prin avere, nici prin groază!
Natura? Nu. Legea v-a dat,
Cârmuitori, cununi de rege. 
Peste popoare v-ați urcat
Dar mai presus i-eterna lege.

Spre moarte Ludovic urca.
Tăcut, norodu-n jur se strânge.
Și capu-i dezgolit cădea
Pe eșafodul plin de sânge.
Tăcu și legea și popor.
Securea morții va să cadă.
Și purpura de-asupritor
Căzu pe Galia-ncatușată.

O, tu, nelegiuit despot!
Cum mai urăsc a ta domnie!
Pieirea ta cu prunci cu tot
Eu o privesc cu bucurie.
Pecetea blestemului greu
O văd pe fruntea ta popoare,
Tu, monstru-al astei lumi sub soare,
Mustrare pentru Dumnezeu!

Când sta pe Neva ceața grea
Și-un somn tihnit îngreuiază
Un cap ce fără griji visează,
Și-n miezul nopții arde-o stea,
Un bard supus îngândurării
Vede statuia de tiran.
Palatul pradă dat uitării,
În neguri, ca-ntr-un somn avan.

Și al lui Clio glas îl simte
De după-ngrozitorul zid
Și parcă ochi-n ochi aievea prinde
Al lui Caligula sfârșit.
Cum îmbătați de vin și rele
Merg tăinuiții ucigași
La fete, dârzi, în inimi lași,
Pe piept, cu panglici și cu stele.

Necredincioasa strajă tace
Se lasă podul mișcător
Și poarta-n noapte se desface
Prin mercenarii trădători.
Rușinea veacul l-a pătat.
Dau buzna ienicerii – fiare.
Cad lovituri fără onoare.
Pieri tiran-ncoronat.

(Aleksandr Pușkin)

* – În mitologia antică greacă, Kythira (aici transliterat în Cytera) a fost considerată a fi insula celestei Afrodita, zeița iubirii.

— Vezi toate poeziile din literatura universală —

Înapoi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Libertatea (Odă Libertății), de Aleksandr Pușkin”