
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Este poemul pentru care Pușkin (pe atunci în vârstă de 21 de ani) s-a refugiat – pentru a evita deportarea în Siberia – la Chişinău, unde va locui din 1820 până în 1823. Poetul devenise incomod din cauza scrierilor sale antidespotice.
Libertatea (Odă Libertății)
Regină slabă a Cyterii*,
Să-mi piei din ochi şi ieşi în faţă,
Tu, ce pe țari cumplit îi sperii,
A Libertăţii cântăreaţă!
Cununa dă-mi-o mai curând
Şi-n liră pune-mi aspre tonuri
Să fulger viciul de pe tronuri
Şi viaţa liberă s-o cânt.
Arată-mi calea-acelui Gal
Cu-avânturile-i îndârjite!
Tu i-ai dat imnul triumfal
Prin aspre cumpene slăvite!
Tirani ai lumii, tremuraţi,
Copii ai soartei schimbătoare,
Iar voi căliţi-vă mai tare,
Sculaţi voi robi îngenuncheaţi!
Oriunde ochii mi-i arunc
Văd pretutindeni bice, fiare,
Văd al robiei plânset lung
Şi ruşinoase legi murdare!
Şi văd canalii mai ales,
Văd nedreptatea stăpânirii,
Și zeul crud al asupririi,
Văd goana dup-un sterp succes.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
S-ar lumina desigur regii,
Popoare n-ar mai suferi
Acolo unde forța legii
Cu libertatea s-ar uni.
Unde-al lor scut e-al tuturor
Și cetățenii țin în mână
O spadă limpede, stăpână
În drumu-i nepărtinitor.
De sus nelegiuirea grea
Ea o doboară, o retează.
Și mâna n-o poți cumpăra
Nici prin avere, nici prin groază!
Natura? Nu. Legea v-a dat,
Cârmuitori, cununi de rege.
Peste popoare v-ați urcat
Dar mai presus i-eterna lege.
Spre moarte Ludovic urca.
Tăcut, norodu-n jur se strânge.
Și capu-i dezgolit cădea
Pe eșafodul plin de sânge.
Tăcu și legea și popor.
Securea morții va să cadă.
Și purpura de-asupritor
Căzu pe Galia-ncatușată.
O, tu, nelegiuit despot!
Cum mai urăsc a ta domnie!
Pieirea ta cu prunci cu tot
Eu o privesc cu bucurie.
Pecetea blestemului greu
O văd pe fruntea ta popoare,
Tu, monstru-al astei lumi sub soare,
Mustrare pentru Dumnezeu!
Când sta pe Neva ceața grea
Și-un somn tihnit îngreuiază
Un cap ce fără griji visează,
Și-n miezul nopții arde-o stea,
Un bard supus îngândurării
Vede statuia de tiran.
Palatul pradă dat uitării,
În neguri, ca-ntr-un somn avan.
Și al lui Clio glas îl simte
De după-ngrozitorul zid
Și parcă ochi-n ochi aievea prinde
Al lui Caligula sfârșit.
Cum îmbătați de vin și rele
Merg tăinuiții ucigași
La fete, dârzi, în inimi lași,
Pe piept, cu panglici și cu stele.
Necredincioasa strajă tace
Se lasă podul mișcător
Și poarta-n noapte se desface
Prin mercenarii trădători.
Rușinea veacul l-a pătat.
Dau buzna ienicerii – fiare.
Cad lovituri fără onoare.
Pieri tiran-ncoronat.
* – În mitologia antică greacă, Kythira (aici transliterat în Cytera) a fost considerată a fi insula celestei Afrodita, zeița iubirii.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
2 răspunsuri la “Libertatea (Odă Libertății), de Aleksandr Pușkin”
[…] Siberia. Autoritățile ruse erau alarmate de atitudinea sa mult prea revoluționară, iar poezie „Odă libertății” a umplut paharul acestor temeri. În vârstă de 21 de ani, tânărul Pușkin se plictisește de […]
[…] (Aleksandr Pușkin) […]