Brâncuși, povestea neștiută cu Traian Demetrescu și Macedonski (ep. 7)

– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –

Suntem în iarna lui 1895 și o ninsoare grozavă, unsă cu ger, cade afurisită, din belșug, peste târgul Craiovei. Brâncuși – acum în vârstă de 19 ani – e în vacanță și decide să se mute, până la reînceperea școlii, în mansarda lui Ghiță Ionescu, stambăr la cooperativa “Steaua colorată”.

Clădirea se afla chiar în fața bodegii lui Zamfirescu, în care Costache – cum era alintat Brâncuși – lucrase, cu ani în urmă, ca băiat de tejghea.
Zamfirescu îl roagă pe Brâncuși să îi înmâneze o scrisoare lui Gambeta Demetrescu, vestit cunoscător de vinuri, cel care a valorificat potențialul viticol al Drăgășaniului. Acesta era nimeni altul decât tatăl lui Traian, autorul celebrei romanțe “Călugărul din vechiul schit”.

Întâlnirea cu Traian Demetrescu

Gambeta era, însă, dus cu treabă. Costache intră sfios în cameră și îl vede pe Traian Demetrescu tras lângă sobă, citind dintr-o carte. Nu se simțea foarte bine și, din când în când, tușea. Îndrăznește să intre în vorbă cu el și îl întreabă ce “alexăndrie” citește (n.n. – pe vremea aceea, oamenii erau, în majoritate, necititiți, singura lor referință vizavi de cărți fiind bilbioteca din Alexandria, Egipt, cea mistuită de flăcări). Poetul nu are nicio reacție. El termină de citit și apoi îi arată viitorului mare sculptor titlul. Acesta silabisește: „Ex-cel-si-or.”
Cum Brâncuși nu are habar de poezie, îl întreabă ce înseamnă titlul și ce vrea să spună autorul. “Sunt poezii de Al. Macedonski. Excelsior. Mai sus, tot mai sus”, îi răspunde Traian. Apoi îi declamă câteva versuri:

“Albastra noapte
E toată ploaie argintie,
Un vis de-naltă poezie,
De cântec și de șoapte…
……..
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem și ură.”

Excelsior! Mai sus, tot mai sus!
Lui Costache i se încrustează diamante pe inimă, poate de la căldura sobei, poate de la extraordinarele versuri ale lui Macedonski.

Anul următor, Traian Demetrescu moare de ftizie (tuberculoză), la doar 30 de ani.

Mai târziu, când Brâncuși avea să înceapă proiectul la “Coloana Nesfârșitului”, cum o numea el, inginerii nu voiau s-o înalțe mai sus de 50 de coți.

Dar Brâncuși le spunea mereu: “Excelsior, mai sus, tot mai sus!”.

_{Surse: Tinerețea lui Brâncuși, V.G. Paleologul}

– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei