— Vezi toate poeziile lui Miron Radu Paraschivescu —
Miron Radu Paraschivescu, din „Cântece țigănești”. Interesant este că Mateiu Ion Caragiale (nimeni altul decât fiul marelui I.L. Caragiale) a fost cel care a strâns poeziile și le-a publicat, într-o broșurică, în anul 1943.
Cântic de dor și of
(îngânat după niște cântece țigănești
ce se pot auzi prin multe cârciume)
O să cânt o viață-ntreagă
după a care mi-e dragă,
o să cânt ca un nătâng
doar de boală, – să nu plâng!
Că era gagica neichii
să-i săruți poala scurteichii,
cu buze de micșunele
mușcar-ar neica din ele!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Și de mândră ce erea
m-apucă la lingurea
doar când mă gândesc la ea.
Mi-a zis că dacă mi-e dragă
să mă împrumut la bangă
și să-mi pui dantura-ntreagă.
Dar nici eu nu m-am codit,
gologani am abulit
și mi-am pus dinți auriți
ca boierii pricopsiți.
I-am luat rochie de tafta,
papucel de catifea,
și-am dus-o prin mahala
ca să vază cine-o vrea
că e amureaza mea.
C-am iubit-o și-o iubesc
și tot v-o istorisesc,
măcar că mă pârpălesc.
Uite mintea mea a proastă:
să mă car de la nevastă
și să mă duc cu-o putoare
nespălată pe picioare,
să mă curăț de parale.
Dar n-am fost de vină eu,
bătu-mi-o-ar Dumnezeu!
Cum făceam o pășitură,
hop și ea! în bătătură;
mergeam la biserică,
dar ea-mi pune piedică;
dac-o luam de subsori
îi mirosea gura-a flori.
Și ca să mă bage-n streche
punea și-un mac la ureche.
Să spuie care-o cunoaște
cum era de dată-n Paște;
că, bătu-o-ar stelele,
și-a tras și sprâncenele
subțirel, pe lângă coadă,
de-mi suci mintea năroadă.
P’urmă, ce să vă mai spui?
Umblam după ea hai-hui,
și unde se fandosea
că este gagica mea.
Și mă lua îndelicat,
numa-n șoapte și oftat,
când eram la ea în pat.
Of, pupa-o-ar mă-sa rece,
că dorul ei nu-mi mai trece!
Eu credeam că-i doar a mea;
dar, pitită sub perdea,
la toți fanții se gimbea…
Și-ntr-o seară, din pridvor,
cum trecea un roșior,
a ieșit la drumul mare
și-a fugit cu el călare.
De-atuncea mi s-a tot dus
și eu am rămas mofluz,
singurel, să bat din buză,
Vascrisu’ei de farfuză!
— Vezi toate poeziile lui Miron Radu Paraschivescu —
2 răspunsuri la “Cântic de dor și of, de Miron Radu Paraschivescu”
[…] Titina (cum a rămas în folclor) e o cale nu foarte lungă. Totuși, finalul din poemul cules de Miron Radu Paraschivescu este unul real: un jandarm l-a împușcat pe Terente în timp ce acesta era pe barcă. Din volumul […]
[…] (Miron Radu Paraschivescu) […]