
— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
Geo Dumitrescu, un poem cerebral din volumul „Nevoia de cercuri” (1966).
Din câte adevăruri
Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec.
Închid un ochi și văd
mari adevăruri solide. Îl deschid,
și lucrurile se fac mai mici,
și văd cu doi ochi
mai puțin decât cu unul,
și văd cu doi ochi jumătate
din cât văd cu unul…
Plata, vă rog! Nu mai am nimic
de cerut – o meduză volatilă
îmi locuiește craniul –
și trebuie să plec, văzând mai puțin,
și trebuie să văd cât mai puțin
ca să mai pot rămâne la masă –
și nu mai e decât un albastru
curat, pe care ne putem așeza
cele mai clare răspunsuri:
Da, recunosc, știu că oamenii au,
în general,
două picioare, două mâini,
câte doi ochi și o singură frunte –
și altceva nu mai știu.
Știu că oamenii se-nmulțesc,
în general,
prin iubire, doi câte doi –
și altceva nu mai știu nimic.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
De aceea nu-mi mai puneți întrebări –
altceva nu mai știu. Plata, vă rog!
Și stingeți odată această cumplită
lampă scormonitoare, de iad,
care-mi bate în ochi!…
V-am spus tot, vă jur! La urma urmei,
din câte adevăruri se compune un om?…
Plata, vă rog!
Voi, picioare murdare,
rămâneți afară!…
— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
2 răspunsuri la “Din câte adevăruri, de Geo Dumitrescu”
[…] oiștea-n gard ca Ieremia. Un poem de Geo Dumitrescu, din volumul „Nevoia de cercuri” (1966). Nu poți să progresezi fără să greșești […]
[…] (Geo Dumitrescu) […]