— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
„Cu aerele lui băiețești și cu ironia lui pătrunzătoare, Geo Dumitrescu este unul dintre poeții cei mai importanți de azi”, scria, la un moment dat, Eugen Simion. Poemul de mai jos face parte din volumul „Libertatea de a trage cu pușca” (1946).
Dramă în parc
Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;
îi număram indiferent degetele mâinii reci.
Era frig, târziu, minutele defilau seci
și ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină.
Grădina publică era tristă și goală;
toamna beată își pierduse toate vanitățile.
Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste
se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală.
Mă gândeam tot mai încăpățânat la Violaine –
era atât de departe de București…
Femeia de alături se socotea totuși prezentă
și mă întreba profesional: „Mă iubești?”
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Era preferabil să fi fost beat, nebun,
sau să fi avut măcar o sută de lei;
singurătatea era mai ieftină
chiar decât îmbrățișările ei…
Femeia avea ochi obosiți și buze de anilină;
aș fi putut să o sărut până dimineața –
dar ea voia bani și eu vream să fiu singur…
Era acesta un motiv pentru ca vreunul din noi
să-și ia viața?
Eram dezgustat profund, Dumnezeu să mă ierte –
liceanul plecase; luna goală zâmbea cu fantezie.
Cel puțin era liniște, femeia – bună și calmă…
… Când m-am trezit, banca era dură și eu nu mai
aveam pălărie…
— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
2 răspunsuri la “Dramă în parc, de Geo Dumitrescu”
[…] Geo Dumitrescu, din volumul „Libertatea de a trage cu pușca” (1946). […]
[…] (Geo Dumitrescu) […]