Idilă, de Nicolae Labiș

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Nicolae Labiș, un poem superb, plin de merafore și aliterații. Scris în Mălini (Suceava), satul natal, în 1956 (anul în care, de altfel, a și murit). A apărut în volumul „Albatrosul ucis”.

Idilă

A doua zi mă liniștisem parcă,
Dar mai simțeam în mine cum se strâng
Pletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.
Juca pe frunze soarele în crâng,
Și piscurile mă chemau curate
Și-am prins atunci cărările a bate
Cu pușca stransă lângă șoldul stâng.

Suna în văi o muzică profundă,
O muzică a undelor pe prund,
Între păduri se răsucea rotundă
Și peste ea se ridicau din fund
Vuiri de tren, bătaie de motoare,
Și sufletul doream cu-nfrigurare
În muzica aceasta să-mi inund.

Topoarele cădeau pe lemn, departe,
Euritmia codrilor ritmând,
Laborioasa viață fără moarte
Se distila din arbori și pământ,
La stână mestecau tăcerea câinii,
Și cât de arzător umplea plămânii
Ozonul curs pe palele de vânt!

Era un negru țap, un țap țintat,
Era și-o-ntunecată căprioară,
Din noapte de-nceput s-au desenat,
Pe-un moale mal și galben ca de ceară
Alunecau prin pinii ascuțiți
Solemni ca în legende și-adânciți
În pacea lor și-n pacea dinafara.

Pușca-n pământ și-a ațintit privirea,
Neucigașă, goală de puteri;
– Voiam să-ntreb pe unde-i licărirea
Izvorului ce mântuie dureri.
Era un țap țintat și-o căprioară
Și-l întrebam – pe unde se coboară
Izvorul verde-al linei mângâieri?

S-au risipit într-un vârtej de ace,
Într-un vârtej al acelor de pin.
Păcat, mi-am zis, era atâta pace
Și cred c-am vrut să o mai gust puțin.
Pacat, dar neclintita impacare
Se spulbera la orice întrebare,
Mi-am zis, înabușindu-mi un suspin.

Și mai erau și doi țărani pe-acolo,
Dar mai la vale, într-un crang de tei,
El cu un braț vânjos dădea ocolul
Mijlocului frumoasei lui femei,
Și fețele-n lut ars și smălțuială
Li se vedeau plăsmite cu migală
De mâna aspră-a unor semizei.

Altă putere, altfel de lucrare
Mi-au apărut acolo-n vale, jos;
Cu liniile oarecum bizare,
Forțate-n frângeri și-n frământ nervos;
Ca pe-un fundal în scobitura zării
Purtau aureola cugetării
Topită-n nori de aur luminos.

Și mâinile ce cald le erau prinse!
Deget pe deget își afla inel.
Nu mai simțeam candorile ne-atinse,
Ci-un neastâmpăr, crud ca un scalpel,
Dar, prea puțin artist, voiam amare
Ori dulci răspunsuri – nu și contemplare.
Voiam bătai de suflet, nu pastel.

Nelogic suflet mai nutrim! Vom pune
Mii de-ntrebări pe vântul din copac,
Pe apa-n strune, pe sălbăticiune
Și pe legende izvorând din veac,
Iar când doi oameni dragostea-și răsfață,
Pe buze întrebarea îmi îngheață
Și stanjenit mă-ndepartez și tac.

Dar înteleg, iubirea-i tot ce are
Mai tril de nai, mai trainic omu-n trai,
Și daca una pâlpâind îi moare,
Își suie alta lujerul pe plai
Cum, dacă moare ziua, îi urmează,
O altă zi cu miezul de amiază,
Cu furtunosul soare și balai.

I-i dată parte și amărăciunii
Cu cumpenele nopții de coșmar
Când deșirate în lumina lunii
Vedenii infernale ne apar,
Când gheare lungi și reci și aguride
Ne pun pe coaste, coaste mai rigide,
Spoind cu verde-al zidurilor var.

Nu-i liniște. Spre văile Nirvanii
Nu tind. De ce-ntr-al dragostei portic
Eu liniștirii să-i ridic litanii,
Când restul vieții mele nu-i ridic,
Când mă-nfierbântă zbuciumarea purî
A separării fierului de zgură
Și-a sensului în vorbele ce zic?

……………………….
Topoarele cădeau pe lemn, departe,
Euritmia codrilor ritmând,
Laborioasa viață fără moarte
Se distila din arbori și pământ,
La stână mestecau tăcerea câinii,
Și cât de arzător umplea plămânii,
Ozonul curs pe palele de vânt!

(Nicolae Labiș)

— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei