Ea și El, așteptând la coadă la telecabină. Forfotă mare… Aglomerație teribilă…
EA (entuziastă): Iubitule, e minunat că mergem cu telecabina! N-am mai fost din liceu, de pe vremea când aveam ca hobby matricele și determinanții. (închizând ochii) Doamne, frumoasă mai era algebra! Mă simt că la 20 de ani! Tu, nu?
EL (mormăind): După beția de aseară, da, simt că am 20 de ani, dar în plus…
EA (visătoare): Abia aștept să plutim printre nori, să privim în ochi piscurile Bucegilor… Nu-i așa că-i minunat?
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
EL: Sunt sigur că ficatul meu și-ar dori altceva…
EA: Să urcăm în acest balans unic al telecabinei…
EL (albindu-se): Balans? Dragă, dar n-ai pomenit nimic de balans…
EA (afectată): Ba da, iubitule, balansul iubirii… Mașinăria asta grozavă ne ridică până la stâlpii de susținere, după care ne aruncă în gol… (gesticulând) Zburați, zburați ca niște porumbei… Pentru ca apoi să ne prindă brusc, ca într-o plasă invizibilă…
EL (tot mai palid): Ne aruncă în gol? Brusc?
EA (visătoare): Atunci vreau, iubitule, să mă ții de mână, să-mi arăți că mă iubești, că mă protejezi…
EL (livid): Sigur, dar numai dacă voi mai fi în viață…
EA (privind spre telecabina care se apropia ușor): Uite, iubitule, cum vine! Nu e frumoasă? Haide, haide să urcăm…
(Cei doi urcă în telecabină. Aceasta face un ușor balans)
EL (făcând ochii mari): Dragă, nu mai bine mâncăm o ciorbă de burtă? Beau și eu o bere, mă dreg un pic…
EA (în timp ce telecabina își începe urcarea): Iubitule, privește norii… În câteva minute vom fi deasupra lor!
EL (disperat): Atât de sus? Dragă, eu tot nu înțeleg de ce să mergem deasupra norilor! Nu de aia sunt nori, să fie ei deasupra?
(Se apropie primul stâlp. Telecabina începe să se zguduie, trece cu un zgomot infernal de stâlp, apoi cade în gol vreun metru, în țipetele fericite alea copiilor, pe care El le acoperă cu urlete înfiorătoare)
EL (deschizând ochii): Am trecut? Am scăpat?
EA: Da, iubitule, primul s-a dus…
EL: Primul?? Dragă, eu nu înțeleg la ce le-au trebuit doi stâlpi! Nu puteau să facă o… o conductă pe care să coboare drăcia asta?
EA: Dragă, ce ai? Vrei să avem accident? Săptămâna trecută, telecabina de la Bâlea s-a lovit de pereții de protecție…
EL: Accident? (către mecanic) Oprește, domnule, că vreau să cobor, nu înțelegi?
Mecanicul: Șefule, dumneata crezi în Dumnezeu?
EL: Poftim? Acum, când ne plimbăm cu rover-ul Curiosity pe planeta Marte, dumneata mă întrebi dacă există Dumnezeu?
Mecanicul (către ceilalți): Ia te uită! Avem un ateu printre noi! Să ne facem câte o cruce!
(își fac toți cruci)
O bătrană (cu glas tremurat): Din cauza lui, Dumnezeu cel preamilostiv și atotputernic ne va pedepsi la următorii stâlpi, maică!
EL: Stâlpi? Sunt mai mulți?
Bătrâna: Trebuie să scăpam de ei, să ne descotorosim de Diavol!
(toți aprobă bucuroși)
Mecanicul: În numele lui Dumnezeu, să-i aruncăm pe amândoi și să pară că a fost un accident!
EL: Oameni buni, vă rog, promit că o să fiu bun, că o să mă uit la Mihaela Rădulescu, că o să ascult un album de-al lui Bănică… Va rog, vreau să văd ce face Dinamo mâine!!!
Mecanicul: La dracu’, și ateu, și dinamovist??? Asta e prea de tot! Haideți, afară cu ei!!!
(mecanicul deschide ușa telecabinei. Lumea îi aruncă pe cei doi în afară)
EA: Iubitule, plutiiiiiim! Vai, vai dar… ce se vede acolo? Nu e cumva un cuib de cuci?
EL: N-are cum, dragă! Cucii nu au cuiburi la altitudinea asta! Și totuși… Ba da, să fiu al naibii dacă nu e chiar un cuib de cuci!
EA (fericită): Vezi, iubitule? Ce și-am spus? E doar un zbor deasupra unui cuib de cuci!
(Raluca Vițu / Andrei Pospai)
