
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Nicolae Labiș, din „Addendă la Moartea căprioarei„.
Ciutura
Un om în miezul zilei se razimă-n țapină,
Cu fața încordată, îngândurat puțin.
Își șterge de pe frunte sudoarea de lumină
Și-i fumegă în spate cămașa lui de in.
Din ciutura-nghețată el soarbe-o-nghițitură,
Apoi și-ndreaptă pașii către păduri, tăcut.
Și ciutura păstrează sărutul lui pe gură
Precum, sfioasă, fata, întâiul ei sărut.
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —












2 răspunsuri la “Ciutura, de Nicolae Labiș”
[…] Nicolae Labiș, un poem superb, plin de merafore superbe și aliterații. Scris în Mălini (Suceava), satul natal, în 1956 (anul în care, de altfel, a și murit). A apărut în volumul „Albatrosul ucis”. […]
[…] (Nicolae Labiș) […]