
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Prin 1950, Nicolae Labiș era o stea în ascensiune a Partidului Comunist Român. Apoi și-a exprimat dezamăgirea vizavi de adevărata față a socialismului autohton și a fost pe cale să fie dat afară din partid, dar de fiecare dată a fost apărat de Mihail Sadoveanu. Moartea sa a fost considerată suspectă și nu sunt puțini cei care au susținut că a fost pusă la cale chiar de comuniști. Poemul de față face parte din volumul „Albatrosul ucis”.
Comunistului
I
Sufletul tău nu-i ascuns,
Larg, ți-l deschizi afară,
Totuși deplin i-am pătruns
Cea mai intimă cămară?
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează o strună
Și sufletul-ntreg îți răsună.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Lumea amorfă cîștigă
Timbru de limpezi cristale
Cînd patima-n șopot ori tunet și-o strigă
Strunele tale.
II
E primăvară și vînt,
Frigul domnește alături cu soarele,
Scutură frigul firul plăpînd,
Soarele umflă în matcă izvoarele.
Mari arături s-au întins pe pământ,
Sevele prind din pămînt să emane
Noua sămînță-ncolțită curînd
Printre străvechi vegetații dușmane.
Pașii tăcuți, apăsați, ți-i petreci
Peste gliile umede și încă reci,
Simțiri omenești parcă-nvie în glie,
Să prindă frenetica ta melodie.
Cîtă putere consumi
Să naști vibrația ce schimbă lumi,
Vechi vegetații să cadă pe rînd,
Să crească sămînța-ncolțită curînd!
III
Cresc albe flori din a gliilor sucuri,
Cad în văzduh sure flori de ninsoare,
Cresc din pămînt albe flori și te bucuri,
Cad în vazduh sure flori și te doare.
Bucurie, durere, în tine se-mbină –
Blîndă lumină – tăioasă lumină –
Naltă vibrație împrăștie-n fire
Și pentru creștere, și pentru pieire.
Vibrație – pentru zidiri de granit,
Vibrație pentru om obidit,
Vibrație pentru visare,
Inimă, lacrimă, floare,
Pentru greșeală, pentru păcat,
Pentru copil și bărbat,
Pentru speranță, vibrație,
Pentru ale dansului ritmuri și grație,
Pentru dansul de flăcări și roți –
Nimic pentru tine, tot pentru toți.
Simt cum distinct în adînc
Stropii de cîntec se strîng,
Acolo vibrează puternic o strună
Și-o lume întreagă răsună.
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
4 răspunsuri la “Comunistului, de Nicolae Labiș”
[…] Nicolae Labiș, din „Addendă la Moartea căprioarei„. […]
[…] (Nicolae Labiș) […]
[…] „steagul roșu” din poem nu poate fi decât steagul Partidului Comunist, din rândurile căruia făcea parte și […]
[…] Dar să nu omitem un amănunt: „Venea să despletească străvechile eresuri, un comunist”. Și Mihail Sadoveanu, și Nicolae Labiș au făcut parte din Patidul Comunist Român, pe care l-au slujit și la nivel literar: primul a scris romanul „Mitrea Cocor”, iar cel de-al doilea poezia „Comunistului”. […]