— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
Mic comentariu: George Bacovia, o noapte de iarnă plină de spaime, din volumul „Comedii în fond” (1936). Aici, corbul, care simbolizează moartea, este singurul tovarăș al singurătății poetului.
Poemul conține o doză de tristețe metafizică îndeajuns de puternică pentru a ne trimite spre meditație și pentru a ne pune întrebări existențiale. Și, pentru că răspunsuri concrete nu există, Bacovia găsește soluția salvatoare a izolării…
De iarnă
Un hoit, un corb, un câmp şi eu,
Iarnă… şi-ncepe a ninge –
Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge…
Nimeni, zăpadă, şi ninge mereu.
– O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb…
Ce vine singur în pustiu –
Când anii trec cum nu mai ştiu,
O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb…
– Chiar!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
– O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb –
Întârzieri, mormânt închis –
E oare viaţă, sau e vis –
O, corb!
Ce rost mai are-un suflet orb…
– Chiar!
Târziu, şi ninge, noaptea se lasă,
Sunt singur acum…
Iată oraşul, nimeni pe drum –
Pace, nimic, am ajuns acasă!
— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
2 răspunsuri la “De iarnă, de George Bacovia”
[…] George Bacovia, din volumul „Scântei galbene”, 1926, (tipografia Minerva, din Bacău). […]
[…] (George Bacovia) […]