— Vezi toate poeziile lui George Topîrceanu —
George Topîrceanu, un poem publicat în anul 1912, în revista „Viața românească”.
Broaștele
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.
Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.
Era o lună plină în fiecare baltă,
Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă
Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val,
Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apă
Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,
Iar papura, mişcată în treacăt de zefiri,
Nălţa mănunchi în aer tremurătoare săbii,
Prin pânza de lumină a undelor subţiri.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Şi broaştele semeţe cântau cu glasuri multe
Pe când, din înălţime, privindu-şi faţa-n lac,
Un nour singuratic stătea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate şi-o clipă toate tac.
Se ridicau departe prelungi bătăi din palme
Şi note-adânci de flaut ieşeau de jos, din stuh.
Părea că lapidează tăcerea nopţii calme
grindină de note zvârlite în văzduh.
Şi cum deasupra apei s-amestecau întruna
Umplând singurătatea de freamăt viu, părea
Că toate laolaltă apostrofează luna.
Că fiecare broască se ceartă cu o stea.
Erau ocări în larma lunaticei orchestre
Şi rugă arzătoare în tainicul ei zvon.
Spuneau Nemărginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn şi monoton…
Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară,
Sub cerul vast al nopţii cu ele-am retrăit
noapte luminoasă din era terţiară.
Nefericit şi singur ca primul troglodit.
— Vezi toate poeziile lui George Topîrceanu —
2 răspunsuri la “Broaștele, de George Topîrceanu”
[…] George Topîrceanu, din „Parodii originale” (1916). A fost publicată în revista „Viața românească”, în 1921. A fost cântată extraordinar de Mircea Baniciu. Este o parodie după ridicola „Vara la țară” scrisă de Al. Depărățeanu, un poet despre care criticii literari consideră că, deși avea talent, nu a ajuns decât în faza de imitație a maeștrilor săi. Vă prezentăm, mai jos, ambele variante. […]
[…] (George Topîrceanu) […]