— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, o perspectivă diferită, din volumul „Poeme” (1965).
Viscol
Cum vîjîie mustața mea țepoasă!
Elice-nșurubîndu-se în timp,
Purtînd spre spicul arborelui nostru
Moștenitor de parte bărbătească.
Se-nvîrte-atît de repede mustața,
Că pare fixă pe a mea figură,
Două fuioare negre, punte neagră
Peste prăpastia ce-o țin în gură.
Dar ochiul o surprinde-n cîte-o clipă
Cum sare de pe-un chip pe celălalt,
Pe rînd cînd tați cu fruntea în țărînă,
Orbiți de învierea firului.
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Cum vîjîie mustața mea țepoasă!
Pe față e viscol, și-n oglindă
Văd ochii cum îmi cad, și fruntea, și totul,
Într-o alcătuire nouă ce mi-e rudă
Din ce în ce mai depărtată.
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
3 răspunsuri la “Viscol, de Marin Sorescu”
[…] Marin Sorescu, din „Poeme”, 1965. […]
[…] (Marin Sorescu) […]
[…] (Marin Sorescu) […]