
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
Mihai Eminescu, un poem din 1878.
Singurătate
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă’n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea’n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira’n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată… prea arare…
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa:
Este Ea. Deșarta casă
Dintr’o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții
E icoană de lumină,
Și mă mir eu, cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână’n mână, gură’n gură.
— Vezi toate poeziile lui Mihai Eminescu —
2 răspunsuri la “Singurătate, de Mihai Eminescu”
[…] Mihai Eminescu, în 1866, la vârsta de 16 ani. Aron Pumnul i-a fost profesor de limba și literatura română la liceul german din Cernăuți. […]
[…] Există încă două poeme „Singurătate” în literatura română: unul scris de Mihai Eminescu, altul de Iulia […]