
— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
Octavian Goga, un poem semănătorist publicat în revista „Luceafărul”, Sibiu, la 15 septembrie 1908.
Cosaşul
S-a fost pornit un vânt molatec
Să miște papura din baltă,
Într-un oftat prelung și sâlnic
Gemea tulpina ei înaltă.
Călătorea de-atâta vreme
Bolnavul vânt, mergea departe,
Şi semăna atâta jale
De-a lungul miriștilor moarte.
Mureau ovezele pe dealuri
Sub răsuflarea de otravă,
Şi se uscau în rădăcină
Livezi întinse de otavă.
Alături tremura porumbul,
Cu trupul chinuit de sete,
Şi se frângea troznind în noapte
Ca o oștire de schelete…
Mai sus, în deal, înspre dumbravă,
În colţ, la marginea poienii,
Era un car cu oiștea-ntoarsă,
Şi-n jug, alături, boulenii:
Sărmane, blânde dobitoace!
În căutătura lor amară
Se răsfrângea întreagă jalea
Acestui trist amurg de vară…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
În faţa lor stătea pe gânduri
Tovarășul zdrobit de luptă,
Înfiorat de truda stearpă,
Un biet cosaș cu faţa suptă.
Şi cum ședea bătându-și coasa,
Întins pe zdrenţuita zeghe,
Cu ochii stinși, părea ţăranul
Un mucenic de legea veche.
Eu mă uitam, cu milă-n suflet,
La mâna lui de soare arsă;
Vedeam cum din apus o rază
Pe frunte-ncet i se revarsă.
Şi, cum treceam tăcut în cale,
Din glasul coasei chinuite
Se-nfiripa povestea mare
A mâinilor nerăsplătite.
Ţipa pe urma mea oţelul,
Simţeam cum blastămă și plânge,
Şi ceriu-mbujorat departe
Părea tivit cu foc și sânge.
În sufletu-mi strivit de groază
Păgâne patimi prind să fiarbă!
„Trudită, chinuită coasă,
Vei mai cosi tu numai iarbă?…“
— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
2 răspunsuri la “Cosaşul, de Octavian Goga”
[…] Octavian Goga, un poem publicat în „Luceafărul”, la 15 aprilie 1904. […]
[…] (Octavian Goga) […]