Cântec de lună nouă, de Nichita Stănescu

— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —

Cântec de lună nouă

Încet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
…și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră…

Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de îți răsuna în ureche
pe după cețuri luna lunecând

Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă… apoi mergem iar
prin ceața udă, mână-n mână

și văzul tău pe piept îmi suie
ca un păianjen beat. și nu îmi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fața amăruie

Chemările ne scutură în sân
durut zornăitoarea salbă…
………………………
Și de-aș fi fost copac bătrân, bătrân,
tu ai fi fost o frunză albă

sau poate înserarea.

(Nichita Stănescu)

— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei