— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Caragiale a plecat definitiv din țară în 1904, la doi ani după ce a fost acuzat că ar fi plagiat nuvela „Năpasta”. Eminescu a avut și el un poem intitulat „Criticilor mei”.
Criticilor mei
Sonet olimpian simbolist
Indignatio facit…
De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii.
Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze!
Surâsul să se stingă pe veștedele buze:
N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!
Eu singur….!… ș-apoi chorul întreg de nouă muze!
Cu glasul invidiei să croncănească corbii,
Eu am să strig, felibru trufaș, urbi et orbi
A voastră larmă poate d-abia să mă amuze!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Mă duc în mantia-mi largă înfășurat ca Dante:
Când tactu-l bate-Apollo, maestrul meu divin,
Viața-i sinfonie, amorul – sfânt andante…
Eu cânt! Ce-mi pasă mie! Nu știu de unde vin,
Nici unde merg: traduc doar-un cântec din senin
În rime simboliste și abracadabrante!
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
2 răspunsuri la “Criticilor mei, de Ion Luca Caragiale”
[…] (Ion Luca Caragiale) […]
[…] originală îi aparține lui Grigore Alexandrescu. La câțiva ani după moartea acestuia, Ion Luca Caragiale apare cu o primă parodie (1908). La rândul său, Marin Sorescu – mulți ani mai târziu […]