— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
A apărut în revista „Sămănătorul”, București, 3 octombrie 1904. Octavian Goga nu era vreun idilic când era vorba despre viața de la țară, dar nici nu preamărea viața de oraș, acolo unde-i „moartă strălucirea”.
Cântăreţilor de la oraş
Voi n-aveţi flori, nici cântece, nici fluturi,
Căci soarele în ţara voastră moare;
Voi în zadar cerșiţi acolo-n umbră
Din cerul sfânt o rază să coboare.
E frig la voi, și-i moartă strălucirea
Cetăţilor cu turnul de aramă,
Bieţi cântăreţi cu aripile frânte,
În alte zări cuvântul meu vă cheamă…
Veniţi, veniţi să-ngenunchem cu toţii:
Pământul negru-i vechiul nostru tată;
La sânul lui să râdem și să plângem,
Cu sufletul și inima curată.
Să fim copiii iscusiţi ai firii,
Să învăţăm din sfânta ei cântare.
Să furișăm în mintea noastră picuri
Din înţeleapta firii îndrumare.
Veniţi, veniţi în ceasul dimineţii,
Când, subt clipirea bolţii-mbujorate,
Sărbătorește-al Învierii praznic
Biserica de frunze-nrourate.
Când umbre mor și scapără lumina
Din negură zburând biruitoare,
Veniţi, veniţi, să cad-asupra voastră
Hirotonirea razelor de soare.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Să ne-nfrăţim cu zvonul și viaţa
Ce saltă-n zori când se pornește plugul,
S-adăpostim în suflete mândria
Livezilor ce-și mlădie belșugul.
Iar când amurgu-n haina lui cernită
Cărunţii brazi începe să-nvestmânte,
Noi să privim luceafărul din zare,
Şi-atunci să zicem strunelor să cânte…
Din freamătul dumbrăvii-nlăcrimate,
Din argintatul tort al lunii pline,
Din șopotul izvoarelor de munte
Să împletim noi cântece senine.
Iar trăznetul, ce înfioară bolta
Când fulgere potrivnice se-ncaier’,
Şi mugetul înfricoșat al apei
Să ferece al strunei noastre vaier.
Să piară umbra zidurilor negre,
Ce-ntunecă o melodie sfântă,
Curatul chip al farmecelor firii
Să scânteie când glasul nost’ cuvântă.
Căci Dumnezeul neamurilor toate,
Sub strălucirea mândrei bolţi albastre,
În codrii verzi și-n negrele ogoare
A semănat nădejdea vieţii noastre…
— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
