— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
Octavia Goga, poem publicat la 15 mai 1905, în revista Luceafărul.
În codru
Când rătăcind, bătrâne codru,
Ajung la sânul tău de tată,
La poarta-mpărăţiei tale
Plec fruntea mea înfierbântată.
Eu simt că-n lung șirag de lacrimi
Se sfarm-al genei mele tremur,
Şi ca un făcător de rele
La poarta ta eu mă cutremur.
Curat e duhul lumii tale,
Căci Dumnezeu cel sfânt și mare
Subt bolta ta înrourată
Își ţine mândra sărbătoare.
Tu-l prăznuiești cu glas de clopot
Şi cu răsunet de chimvale
Pe cel ce-atâtea înţelesuri
Gătit-a strălucirii tale.
Amurgul învestmântă-n umbre
Smerita frunzei frământare,
Şi pare tânguiosul freamăt
Un glas cucernic de tropare.
Nu-i jalea pătimirii tale
Tremurătoarea ta plânsoare,
Ci-i cântecul de-ngropăciune
Al doinei noastre, care moare.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Departe s-a aprins un fulger,
Lovind în creasta ta năpraznic,
Şi-n tot hotarul tău mânia
Şi-a început păgânul praznic.
E-al răzvrătirii noastre tunet,
Şi-n neagra ta cutremurare,
Atâtea veacuri umilite
Își gem strivita răzbunare.
Iar dacă printre paltini luna
Își frânge razele curate,
Vărsând sfiala ei gălbuie
Pe frunzele înfiorate,
În picătura de lumină,
Din geana zorilor albastre,
Eu văd cum tremură și-nvie
Nădejdea visurilor noastre.
S-ar oţeli piticul suflet
Atunci când mila ta,-mpărate,
Mi-ar lumina o clipă taina
Măririi tale-nfricoșate…
Pe strunele neputincioase
S-ar zămisli cântarea sfântă
Dând înţeles vieţii mele
Şi morţii, ferecându-i ţântă!
— Vezi toate poeziile lui Octavian Goga —
