Spre insula enigmă, de Ion Minulescu

— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —

Ion Minulescu, din „Romanțe pentru mai târziu” (1908).

Spre insula enigmă

lui N. M. Condiescu

Un şuierat prelung salută ivirea zorilor…
În larg,
Un strop de purpură pătează-albastrul violet al mării,
Pe bric,
Lumina roşie se stinge în vârful primului catarg,
Şi-n locul ei, pe sfori, se-nalţă pavilioanele…
E ziuă!…
Şi mateloţii se deşteaptă pe bord,
Şi ancorele grele
Apar cu ghearele-ncleştate,
Ca nişte fiare-nfometate…
Şi bricul alb se mişcă-alene
Cu graţia unei sirene
Ce se răsfaţă-n plasa de inele
Şi de brăţari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisă lângă far!…
Adio, port…
Adio, cuib de veselie trecătoare…
Adio, cabareturi…
Adio, dansatoare…
Adio, ciocnet de pahare…
Adio, tot ce-a fost… Adio!…
De-acum, pornim…
Pornim din nou…
Pornim!…
Şi-n urma noastră, marea Îşi împleteşte respirarea
Cu al sirenelor ecou
Eternul nostru semn de întrebare!…
Iar mai târziu
Sărmnul port
Abia-şi mai lămureşte-n zare
Conturul alb,
Ca şi-un cavou
Din care morţii-ncep să-nvie!…
Şi bricul nostru-i primul mort
Care-a-nviat,
Înveşmântat În alb,
De sus şi până jos,
Ca şi Cristos!…
Suntem departe
Da… departe!…
Şi vântul mării ne sărută
Pe frunte,
Pe obraji, Pe gură…
Şi parcă ne cunoaşte, vântul
Cu nevăzutele lui braţe ne-arată drumul
Şi ne-nvaţă
Să ne ferim de sfatul zării,
Căci zarea-i veşnic prefăcută…
Şi-apoi ne lasă când pricepe
Că noi i-am tălmăcit cuvântul!…
Plutim spre răsăritul lumii,
Plutim spre prima dimineaţă!…
Şi bricul alb
Sfâşie-n două covorul apelor albastre,
Lăsând în urma lui o dâră de spumă creaţă,
Ce se-ntinde
Ca şi o punte nesfârşită,
Pe care sufletele noastre
Se vor întoarce-acasă-n ziua
Când uraganele ne-or vinde!…
Şi-aşa, pluti-vom toată ziua…
Şi-aşa, pluti-vom noaptea toată…
Şi-aşa, pluti-vom vreme multă
Căci „prea multă“ nu e niciodată,
Când ne-ndreptăm spre „Insula enigmă“,
În care nu ştim nimeni încă, ce va fi
Dar ştim cu toţii că-ntr-o bună zi,
Noi, cei născuţi din tată-n fiu navigatori,
Vom acosta la rândul nostru-nvingători…
Şi-atunci
Stăpânii Mării Negre noi vom fi!…

(Ion Minulescu)

— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei