— Vezi toate poeziile lui George Coșbuc —
George Coșbuc, un poem emoționant din volumul „Cântece de vitejie”. Este dedicat ostașilor români care au murit în timpul asaltului redutelor din jurul orașului Plevna (Bulgaria), în timpul Războiului pentru Independență din 1877.
Pe dealul Plevnei
E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniștit își mână carul.
Roțile nu știu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu știu boii, că-n țărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.
Noaptea-ncet, încet scoboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde-a fost cumplire-odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub rădanuri,
Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Și se zbuciumă porumbul.
— Vezi toate poeziile lui George Coșbuc —
Un răspuns la “Pe dealul Plevnei, de George Coșbuc”
[…] George Coșbuc a fost un adevărat cronicar al Războiului de Independeță din 1877. […]