Categorii
Respect pentru poezie

Minciuna și adevărul, de Anton Pann

Minciuna și adevărul, de Anton Pann

– Citește toate fabulele lui Anton Pann –

Anton Pann, o fabulă memorabilă. Adevărul și minciuna sunt văzute, aici, în oglinda societății. Scurt comentariu / rezumat: sluga este bătută de stăpân pentru că nu a mințit atunci când i s-a poruncit.

Drept pentru care, atunci când boierul primește o vizită, slujitorul, în naivitatea lui, iese la poartă și inventează o minciună gogonată. Dar „cuconu” nu este deloc mulțumit de „inventivitatea” slugii, pe care, la final, o laudă ironic: „Bravo, păr-de-cîine!”.
O glumă amară, ce indică batjocura clasei sociale exploatatoare, singura care are dreptul de a manipula minciuna și adevărul.

Minciuna și adevărul

Un boier sluga-și bătuse
Pentru vina ce-i făcuse.
(Că-ntr-un loc îl trimesese
Ş-învățîndu-l îi zisese
Adevărul să nu spuie,
Ci o minciună să puie,
Iar el mergînd a spus dreptul
Ş-a descoperit sicretul.)
Așa el plîngînd afară,
Vine un boier de țară,
Ş-:- „aci e coconu ?-ntreabă,
Că am puțintică treabă.
– „Ce ai, i-a zis, spune-mi mie !“
– „Voiesc să-i cer o moșie.“
– „Ai vorbit cu el vrodată ?“
Îl mai întrebă o dată.
– „Ba, nici nu-l cunosc, răspunde,
Că nu am avut de unde.“-
„Este un surd, sluga spuse,
Urechile îi sînt duse,
Şi trebuie să-i strigi tare,
Că de încet habar n-are.
Dar stăi aici să-i dau veste,
C-așa porunca lui este.“
Înlăuntru cînd se duse,
Către stăpînul său spuse
Că :- „Un arendaș de țară
Viind’, așteaptă afară,
Vrînd nu știu ce să-ți vorbească,
Care să te folosească.
Dar trebuie să-i strigi bine,
Că e surd cum să cuvine.“
După ce sluga îl lasă
Şi intră la dînsu-n casă,
Începu în gură mare
Să-i aducă închinare.
Acestlalt iar răcnește
Şi la toate-i mulțumește.
Aceasța a lor strigare
Ţiind o zăbavă mare,
Începu a sa cocoană
A să-nchina la icoană
Zicînd :- „O, doamne ferește
De omul cînd însurzește !
Ci mai încet, frățioare,
Că parcă capul mă doare.
De atîta-vă strigare,
Care sfîrșit nu mai are.“
– „Ce să fac, zise bărbatul,
Dacă m-a adus păcatul
Să am cu surzii a face?
Lasă-mă puțin în pace.“
Atunci surdul ce venise,
Auzind vorba, îi zise :
– „Dar, mă rog pentru iertare,
Dă ce îmi strigi așa tare ?“
– „Şi ce ? nu ești surd ? îi spune.
O, doamne, mare minune !
Sluga îmi spuse de tine
Cum că nu auzi prea bine.“
– „Ce fel? a zis cel de țară.
El m-a învățat afară
Să-ți vorbesc în gură mare,
Că ești de urechi cam tare.“
Atunci cheamă sluga.- „Stane!
Vino în casă, dușmane!
D-aceea eu, păr-de-cîine,
Te îmbrac și îți dau pîine,
Să-ți rîzi, să-ți bați joc de mine
Şi să mă faci de rușine?“
– „O, vai de mine, săracul!
A zis scărpinîndu-și capul.
Ori a mea este iar vina?
Nu ești dumneata pricina?
Nu mă bați mai totdauna,
Căci nu potrivesc minciuna?
Acu-n loc să-mi dai brăvură,
Văz că alte-mi zici din gură
Aceasta minciună mare
O făcui pentru cercare;
Să văz, face ea vro treabă,
Ori mă bați așa, degeabă.“
Atuncea rîzînd stăpînul
Își lăudă pe romînul
Zicînd :- „Bravo, păr-de-cîine!
Ești vrednic să mănînci pîine.“

(Anton Pann)

– Citește toate fabulele lui Anton Pann –

Înapoi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Minciuna și adevărul, de Anton Pann”