
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
Scurt comentariu: Alexandru Macedonski, din „Poema rondelurilor”, capitolul „Rondelurile pribege”.
Avem un poem descriptiv, un tablou de vară autentică și o „căldură de aur topit”: razele soarelui se scurg pur și simplu peste preajmă și descompun tot ce întâlnesc în cale. În această strălucire orbitoare, galbenă, grânele par poleite cu „pulbere de-aur”.
Iar deasupra pământului, „de-al soarelui jar cotropit”, se ridică mirajul provocat de caniculă. E un efect de „Fata Morgana”, o iluzie optică, o „vrajă”.
În toată această aparență înșelătoare determinată de teribila căldură a verii, femeile, văzute de departe, par niște zâne „cu suflet din flacări răpit”.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Rondelul de aur
Căldură de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne,
Ciobani și oi de-aur la stâne,
Și aur pe flori risipit.
În toți, și în tot, potopit,
El bate din aripi păgâne. —
Căldură de aur topit,
Și pulbere de-aur pe grâne.
De-al soarelui jar cotropit,
Pământul, sub vrajă, rămâne,
Și orice femei se fac zâne,
Cu suflet din flacări răpit —
Căldură de aur topit.
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
2 răspunsuri la “Rondelul de aur, de Alexandru Macedonski”
[…] (Alexandru Macedonski) […]
[…] (Alexandru Macedonski) […]