
— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
Inițial, Geo Dumitrescu a denumit poezia „Trebizonda”. Este un poem fundamental pentru opera scriitorului, o declarație curajoasă, un îndemn la nesupunere în fața dogmelor.
Libertatea de a trage cu pușca
În groapa neagră, poate chiar într-un cimitir,
oamenii, prietenii mei înarmați, își ascultau propriile șoapte —
toți erau murdari, slabi, și patetici ca în Shakespeare,
își numărau gloanțele și zilele și nădăjduiau
un atac peste noapte.
Atunci, a ieșit luna, fără cască, de undeva
din bezna ghimpată;
dar oamenii n-au căzut cu fețele la pămînt,
ci au aprins țigările, discutînd despre libertatea
de a trage cu pușca,
rezemați comod în groapa neagră sau poate
chiar pe cîte-o piatră de mormînt.
Sunt sigur că unul din ei eram eu —
de altfel, astăzi mi-am gasit în sertar, printre
manuscrisele fel de fel,
pistolul meu ghintuit, cu douăzeci și patru de focuri,
cu care am participat la asediul Trebizondei,
dacă nu mă-nșel.
Doamne, ce de isprăvi am mai făcut și-atunci!…
Ca un erou din Sadoveanu, eram viteaz și crud:
țin minte să fi ucis trei sute șaizeci de dușmani
într-un singur asalt —
ah, răcnetele mele de mînie și triumf și-acuma
mi le mai aud!…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
La Waterloo eram cu bietul Bonaparte cabotinul,
rostandizînd pe pragul unui veac;
viteaz și inutil și graseiat la culme,
luptam și-atuncea — ce era sa fac ?
*
Degetele strângeau o țigară fumată de mult.
În groapa neagră, ca niște pietre, cădeau ultimele cuvinte.
Prietenii mei înarmați și patetici mă ascultau uluiți,
rezemați comod de pietrele de la morminte.
Paralel cu noi, dedesubt, oameni își dormeau veșnicia —
și ei discutau despre libertatea de a trage cu pușca,
după fiecare măcel!…
Dar, pe pistolul meu cu douăzeci și patru de gloanțe!, luna mi se pare aceeași
cu care am participat la asediul Trebizondei,
dacă nu mă-nșel!…
— Vezi toate poeziile lui Geo Dumitrescu —
4 răspunsuri la “Libertatea de a trage cu pușca, de Geo Dumitrescu”
[…] (Geo Dumitrescu) […]
[…] Geo Dumitrescu, o poezie datată februarie-martie 2002 în România Literară. Un poem vesel, dar profund. […]
[…] dar „Trebuie deschisă fereastra, /fereastra înţelesurilor adânci…”. Sigur, Geo Dumitrescu are armele sale specifice. El este cel cu „Libertatea de a trage cu pușca”, dacă nu […]
[…] Geo Dumitrescu, din volumul „Libertatea de a trage cu pușca” (1946). […]