— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
Mic comentariu: Bacovia și una din crizele sale existențiale…
Suntem pe plaja semantică preferată a poetului. Avem tristețe, avem nebunie, avem pustiu.
În bezna aceasta bacoviană, la lumina „palidă” a lunii, – ce privește „tristă, după un copac, pe câmp” – o umbră care „mormăind păşeşte” ne aruncă într-un cadru înfricoșător.
Este – de fapt – omul care, ascuns în întuneric, decade – „flămând” fiind – la stadiul de animal.
Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie –
De vânt se clatină copacul –
Şi simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind păşeşte…
E om… atât, şi e destul…
Şi-acum ne-om gâtui tovarăşi:
El – om flămând, eu – om sătul.
Dar vezi… m-a ocolit acuma…
El s-a temut mai mult, mai mult, – săracul…
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul…
— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
Un răspuns la “Crize, de George Bacovia”
[…] Din volumul „Cu voi”, 1930. Cred că am trecut toți, măcar o dată, prin starea lui Bacovia… […]