De-ai fi om și de-ai pricepe
Dragostea de unde-ncepe:
De la ochi, de la sprâncene,
Dela buze subțirele…
Nu prea rimează, dar merge. Sau:
Ochii și sprâncenele
Ele fac dragostele..
Și mai avem:
Bat-o Dumnezeu s-o bată
Pe Marița sprâncenată
C-a pus cârciuma la poartă…
N-aș zice că nu a pus-o bine, numai că…
Vine car cu patru boi,
Dimineața-njugă doi.
Vine și unul călare,
Pleacă cu șaua-n spinare…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
De! Sprâncenata Marița! Oare ce-or fi avut sprâncenele astea de au creat o adevărată isterie folclorică?
Termenul vine din latinescul ”supercenna” (deasupra genelor), dar nuanțează expresiv trăiri sufletești uneori contradictorii: a se uita pe sub sprâncene (pe furiș sau cu neîncredere), a ridica sprâncenele (a privi întrebător sau mirat), a alege după sprânceană (ce e mai de preț) și așa mai departe.
Expresia în sine, consacrată în timp, înseamnă, de fapt, ceva evident, vizibil și foarte clar.
Cam atât! dar să încheiem tot pe un cunoscut refren folcloric:
Mândra mea sprâncene multe,
Ce le ții posomorâte,
Ce le urci și le cobori,
Pe mine să mă omori…
Sprâncene multe! Aoleu!
Un răspuns la “Cu ochi și cu sprâncene”
[…] ceea ce mă privește, abia aștept să văd roșu în fața ochilor. Pe harta meteo! La vară! Dar mai e mult până […]