Prezența zânelor în spațiul nostru mioritic este considerată un veritabil rafinament mitologic. Dimitrie Cantemir a fost primul care a vorbit despre prezența lor miraculoasă și a încercat inclusiv o explicație etimologică: cuvântul provine din numele Dianei, zeița vânătorii, și desemnează o fată frumoasă care își revarsă farmecul asupra altora.
Explicație preluată și acceptată inclusiv de Mircea Eliade: ”zâna” provine, cultural și etimologic, din Diana romană, amplu venerată mai ales după cucerirea Daciei. De fapt, ce și cine era această zeiță?
Diana era adeseori asociată cu animalele sălbatice, cu pădurile, fiind zeița vânătorii, și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa.
Era fiica lui Jupiter și a Latonei și soră geamănă cu Apollo. La început a avut aceleași caracteristici cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori.
Mai târziu, a căpătat calități de zeitate binefăcătoare, fiind considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. În calitatea sa de zeiță a vânătorii, era înfățișată ca o fecioară sălbatică, solitară, care cutreiera pădurile însoțită de o haită de câini, dăruiți de Pan, ucigând animalele cu arcul și cu săgețile ei făurite de Vulcanus. Insensibilă la dragoste, îi pedepsea pe toți cei care încercau să se apropie de ea, iar dacă la rândul său încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Din păcate, există și zâne rele, bătrâne și urâte, confundate adesea cu ”ielele”, însă prin contaminare, pentru că sunt divinități structural și atributiv diferite (Dicționar de mitologie generală). Prin derivare, s-a format și cuvântul ”zănatic” prin care identificăm o persoană ruptă de realitate, deși originea e clară: latinescul ”dianatic” (cel stăpânit de Diana). Până la urmă, tot un rob al pasiunii, cum devenim noi bărbății în fața soțiilor pe care, hai să recunoaștem, le-am ridicat, de multe ori, și la rang de zeițe. Că unele s-au transformat în scorpii sau că noi am devenit nedemni de ele este o altă poveste.
