
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Aici avem de-a face cu un Nichita pământean. Luna este privită prin ochii îndrăgostitului și, deși are ceva mistic în ea, este abordată de poet la modul rațional.
Dansul lunii…
Nu ştiu de ce, dar parcă îmi place mult noaptea
când luna îşi dezvăluie faţa.
Îmi plac stele şi jocul lor pe lângă lună.
Probabil că luna este vestitorul sentimentelor.
La adăpostul luminii sale se nasc,
trăiesc şi mor sentimente.
Oricum, luna este asociată cu psihicul şi imaginaţia,
cu trăirile intime, cu emoţiile şi stările interioare.
Luna are o influenţă mare asupra tuturor,
la mine e deja dependenţă.
Nu-mi place întunericul,
ci doar lumina lunii.
Este o lumină pătrunzătoare…
Luna este „martorul momentelor de sensibilitate umană”.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
2 răspunsuri la “Dansul lunii…, de Nichita Stănescu”
[…] Nichita Stănescu, despre om și dorința lui de a accede la o condiție superioară. Da, dar asta se întâmplă doar în lumea perfectă a poetului… […]
[…] (Nichita Stănescu) […]