— Vezi toate poeziile lui Adrian Păunescu —
Iertările
Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini când verzi,
Că port noroi sau port ninsori pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Şi văd grădini cu arme mari de foc.
Sub mâna mea deja planeta moare,
Şi în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierţi că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierţi că nu pot fără tine,
Şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate, înnobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Şi tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi-am să te mint în fiecare zi,
Şi cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îţi voi greşi te voi iubi.
— Vezi toate poeziile lui Adrian Păunescu —
Un răspuns la “Iertările, de Adrian Păunescu”
[…] iubirii”. A fost recitată chiar de el în Cenaclul Flacăra, la Chișinău, în 1991, când Adrian Păunescu a organizat un spectacol […]