
Un bou ca toți boii dobândește un statut social deosebit. O fabulă nemuritoare de la Grigore Alexandrescu, care se potrivește ca o mănușă în politica de azi.
Boul și vițelul
Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decît toți frații mai cu osebire,
Dobîndi-n cireadă un post însemnat.
—Un bou în post mare? —- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntîmplă în orcare loc:
Decît multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdauna un dram de noroc.
Aşa de-a vieței veselă schimbare,
Cum şi de mîndrie boul stăpînit,
Se credea că este decît toți mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc — zise-ndată — nițel fîn să-i cer.“
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Făr-a pierde vreme, vițelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine și-l opreşte:
„Acum doarme — zice — nu-l poci supără.“
— „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După-prînz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, si o să i-o spui.“
— „Ba să-ti cauți treabă, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă dacă vrei să fii.“
La o mojicie atâta de mare,
Vițelul răspunde că va astepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lânga el trece, făr-a se uita.
Cu mâhnire toate baiatul le vede,
Însa socoteşte că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna lui rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăşi, prea de dimineață,
Să găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
„Boierule — zise — aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu”.
(Grigore Alexandrescu, 1838)
6 răspunsuri la “Boul și vițelul, de Grigore Alexandrescu”
[…] Sorescu, o parodie după fabula cu același nume scrisă de Grigore […]
[…] (Grigore Alexandrescu) […]
[…] (Grigore Alexandrescu) […]
[…] Grigore Alexandrescu, din volumul „Fabule” (1832). Este una dintre cele mai frumoase fabule din literatura română. […]
[…] (Grigore Alexandrescu) […]
[…] Fabula originală îi aparține lui Grigore Alexandrescu. La câțiva ani după moartea acestuia, Ion Luca Caragiale apare cu o primă parodie (1908). La rândul său, Marin Sorescu – mulți ani mai târziu – a publicat și el o versiune proprie. […]