Emil Botta a fost actor al Teatrului Național din București, pe scena căruia a jucat roluri de excepție.
Un dor fără sațiu
De un dor fără sațiu-s învins
și nu știu ce sete mă arde.
Parcă mereu, din adânc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Și pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spații,
nici timpii de aur, nici anii lumină,
izvoare sub lună, ori dornică ciută,
nimic nu mă atinge, nimic nu m-alină
și parc-aș visa o planetă pierdută.
E atâta nepace în sufletul meu,
bătut de alean și de umbre cuprins…
Un dor fără sațiu m-a-nvins,
și nu știu ce sete mă arde mereu.
(Emil Botta)
Un răspuns la “Un dor fără sațiu, de Emil Botta”
[…] (Emil Botta) […]