– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –
Suntem în 1894, iar Brâncuși are aproape 18 ani. După 8 ani de muncă “la tejghea”, Costache – cum era alintat – trece proba de maturitate confecționând o mică vioară funcțională. Spre norocul lui, câteva personaje din protipendada Craiovei asistă la mica minune și decid că este timpul ca tânărul să fie înscris la Școala de Arte și Meserii.
Apar, însă, probleme de ordin birocratic: avea deja 18 ani și se apropia de vârsta stagiului militar.
Dar Grecescu – politicianul care îi propusese lui Costache să se înscrie la școală – era consilierul Prefectului de Dolj. Astfel, s-a găsit o „portiță” și pentru micul geniu din Hobița. La data de 1 septembrie 1894, Brâncuși intră – cu greu – la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
Era o școală de stat, creație a ministrului Gheorghe Chițu, originar din oraș. Ea avea menirea să recruteze din zonele apropiate, rurale îndeosebi, “elemente destoinice pentru formarea cadrelor necesare învățământului profesional” de care era mare nevoie.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Tot Grecescu îi face rost și de o bursă de 200 de lei pe an, pentru că Brâncuși era orfan de tată, iar mama era săracă.
Din primii bani încasați, Brâncuși o cheamă pe Măria – maică-sa – la Craiova, pentru a vedea cu ochii ei nivelul la care ajunsese.
Directorul școlii observă imediat inteligența fostului băiat de bodegă și prăvălie. Îl categorisește drept “dotat” și îl mută la secția “tâmplărie artistică”. Se sfătuiește cu ceilalți profesori și decide ca Brâncuși să dea direct examenul pentru cel de-al treilea an.
“Am învățat cu râvnă, nu din auzite, cum făceam de obicei, ci din cărți. Mi-a trebuit multă vreme să mă învăț cu trasul fierăstrăului, pe care nu învățasem să-l acord cu ritmul respirației, precum și cu mânuirea bardei și a dălții, ținând capul în sus și lărgind pieptul”, avea să i se confeseze, mai târziu, Brâncuși bunului său prieten Vasile Georgescu Paleolog.
Vocația sa naturală este declarată a fi sculptura decorativă “artistică” a lemnului, cu frunze de vițe cu lăstari încovrigați din planșe-modele. Tendințele de sculptor îi erau cu totul inaccesibile lui Costache, numai și prin prisma faptului că, spre exemplu, în Craiova nu exista nicio sculptură în nicio piață!
Brâncuși găsește, însă, de unul singur ceea ce va fi prima sculptură pe care a văzut-o în viață: un monument funerar din cimitirul Sineasca, a cărui dimensiune l-a impresionat profund.
Dar Costache se luptă cu o sărăcie cruntă. E într-o situație atât de gravă, încât școala cere autorității tutelare – Prefectura – îngăduirea de a găzdui și de a hrăni pe elevul Brâncuși, împreună cu alți trei colegi, „sărmani și fără rude în Craiova”, după cum suna raportul oficial.
– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –
Un răspuns la “Brâncuși la școală: a făcut două clase într-una! (ep. 5)”
[…] în 1894, conducerea „Școlii de Arte și Meserii” din Craiova îi încredințase lui Brâncuși meșteșugul lemnului, “tâmplăriei fine de mobilă”. Era o ramură a tâmplăriei la mare căutare în epocă. […]