“Schimbarea la față”. Cum a construit Brâncuși o vioară (ep. 4)

– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –

Iată-ne la episodul 4 din serialul nostru. Suntem în 1889, iar talentul  uriaș al lui “Costache” începe să iasă la iveală, cu toate că e doar un “băiat de tejghea” la bodega lui Ion Zamfirescu. Brâncuși lucrează deja de doi ani în Craiova și istețimea lui ajunge de pomină, deși nu împlinise încă 13 ani.

Ca orice copil provenit din Gorj, acolo unde încă predomină civilizația lemnului, are întotdeauna un cuțitaș la el, legat cu o curelușă de chimir. Cu el cioplește câteva rame și cuiere. Altă dată face boabe de strugure pe fundul butoaielor, cu frunze și lăstari de viță, spre uimirea băieților de prăvălie.  

Anii trec și, văzând-i talentul, tovarășii de slugărie – colegii lui – îl provoacă la o supremă încercare. Va fi, practic, “schimbarea la față” a lui Constantin Brâncuși. Viitorul mare artist are deja 17 ani și “se leagă” să facă o scripcă, o vioară, din nimic – din scânduri de lăzi de portocale. Trebuia să aibă arcuș și strună și să… cânte!

Costache se apucă de treabă și, prima dată, alege cu grijă scândurelele, le lovește cu degetul și le ascultă zbârnâiala. “Lemnul are vârsta lui de fată, de mândrie”, le spune celor din jur.

Brâncuși lucrează o iarnă la scripcă, pe care o îmbibă cu rășini rare, de tisă, strânse de el însuși.

Apoi o isprăvește și le arată celorlalți băieți din bodegă “minunea”. Scripca trece din mână în mână și este privită cu uimire. Vestea ajunge la urechile câtorva oameni de vază din oraș, care se aflau în plin chef într-unul dintre saloane. Aceștia cer să examineze și ei obiectul.

În cele din urmă, aduc un lăutar să vadă dacă, într-adevăr, vioara e funcțională. Acesta – Mihalache pe numele lui – cercetează atent scripca, îi găsește câteva defecte de construcție, apoi începe să cânte “Călugărul din vechiul schit”.

Entuziasmul este general. Grecescu, unul dintre politicienii prezenți, arată cu degetul spre Brâncuși și trage concluzia:

– Ar fi păcat ca acest băiat să se prăpădească! El trebuie să meargă mai departe. Să-l băgăm la “Școala noastră”.

Propunerea este aprobată de toți cei prezenți, inclusiv de patronul Ion Zamfirescu, care cade pe gânduri și mai cere un rând de băutură pentru toți, pe plata lui.

– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –

Înapoi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei