— Citește și: expresii din limba română explicate pe înțelesul tuturor —
Se mai folosește. La supărare! Dar nu pentru că vorba multă, „fleanca” adică, ar fi un motiv de ceartă sau ar putea degenara în discuții jignitoare. Rostul inițial al expresiei a fost de a tempera zelul lingvistic al unei persoane care ne asedia cu informații neserioase.
Vorbărie fără rost! Fleacuri!
Din nemțescul ”fleck”, respectiv un petic de reparat încălțămintea. Ceva nesemnificativ. De la „fleck”, fleac, fleancă, flecăreală. Derivări care, prin expansiune semantică, au devenit expresie.
Sigur, e neplăcut să fii astfel sancționat. Înseamnă ori că ești în afara discuției, ori că nu te ridici la înălțimea… intelectuală a interlocutorilor.
Gata! M-am decis! De azi înainte o să-mi tacă şi mie… fleanca. Prea v-am plictisit!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Citește și: expresii din limba română explicate pe înțelesul tuturor —
Un răspuns la “Mai tacă-ți fleanca!”
[…] impun și impun prin prezență și vestimentație, dar nu și prin ceea ce gândesc și rostesc. Expresia vine tocmai de la Boethius, autorul celebrei lucrări „Mângâierile […]