— Vezi toate poeziile lui Adrian Păunescu —
Mic comentariu: Adrian Păunescu și sentimentele sale abrupte… Avem un poem trăirist. Autorul folosește oximoronul („muguri morți”, „cu fierea primăverii caut mierea”), pentru a-și sublinia trăirile paroxistice.
Căci e mai mult decât iubire. Este aproape nebunie („nici eu în toate mințile nu sunt”, „zgârîindu-mă aș plânge”).
Și ce înseamnă iubirea dacă nu dăruire totală? Iar pierderea ei este o moarte a sinelui, din care poetul „nu poate învia”.
Eu fără tine
Și brusc am înteles că fără tine
Nici eu în toate mințile nu sunt,
Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,
Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge,
Atât de mult trăiești în sinea mea,
Încât și zgârîindu-mă aș plânge,
Temându-mă că-n stropi te pierd cumva.
Nu este primăvară nicăierea,
Cu muguri morți paltonul ți-l închei.
Cu fierea primăverii caut mierea,
Iar tu exiști, iubito-n locul ei.
Și brusc am înțeles că fără tine,
Eu însumi mor și nu pot învia,
Deși am fost născut, cum știi prea bine,
Ca să te apăr și-mpotriva ta!
— Vezi toate poeziile lui Adrian Păunescu —
Un răspuns la “Eu fără tine, de Adrian Păunescu”
[…] (Adrian Păunescu) […]