
– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –
În episodul trecut, Brâncuși dăduse cu banul și alesese Craiova ca următor popas pentru călătoria sa. La 11 ani neîmpliniți, “Costache” – cum era alintat – fugise de acasă și avea deja două slujbe grele la activ. Pusese bani deoparte cât să îi ajungă de tren. În superstițioasa experiență a vieții lui, Brâncuși evitase să aleagă marțea ca zi de plecare.
Și iată-l pe copilul cu trei clase primare călătorind cu trenul pentru prima oară în viața lui! Vasile Georgescu Paleolog, prietenul lui Costache, povestește ce mare i-a fost uimirea lui Brâncuși când a urcat în uriașa mașinărie de fier. Și ce sperietură groaznică a tras când tenul a trecut peste primul pod…
Să nu uităm, suntem în 1887!
Brâncuși ajunge în gara din Craiova și se trezește într-un șuvoi de oameni care curgea parcă necontenit, cum nu mai văzuse niciodată. Totuși, în acea aglomerație, împins în afara gării de mulțime, își plimbă privirea deasupra forfotei și citește, vizavi, pe o clădire: “Restaurantul Frații Spirtaru”. Și se hotărăște, pe loc, să-și încerce norocul și să se angajeze acolo.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Patronii îl ghicesc și își dau seama că omulețul din fața lor e din material bun. Chiar de a doua zi, Costache își pune șorțul de postăvior verde, care era semnul distinctiv al băieților de prăvălie.
Munca în restaurant era foarte grea. Clienții erau mereu grăbiți și “piliți”:
– Adă vin, că banii vin!
– Iată plata, banii-s gata!
“Închideam la unu noaptea, odată cu ultimul tren spre București, de la 00.50, și trebuia să fim în picioare la 4 și jumătate pentru (trenul – n.n.) Severinul mixt, de marfă și de călători. Am fi găsit noi de la 1 la 4 somnul cel bun, dar birjarii din stație ne forțau să le deschidem să bea țuică…”, i s-a confesat, ulterior, Brâncuși lui Paleolog.
A rezistat Brâncuși doi ani la restaurant, timp în care ajunsese șef de tejghea, un post râvnit de toți băieții din prăvălie. Din cauza oboselii și ajutat și de referințele de la Spirtaru cel mic, trece în slujba lui Ion Zamfirescu, care avea o băcănie și o bodegă pe “podul de piatră” al Craiovei.
Băcănia, “magazin cu coloniale și delicatese”, și bodega, “vinuri bune și băuturi spirtoase”, se aflau în centrul comercial al orașului, la ieșirea din Piața Elca, pe podul de piatră al Uliții Maicii Domnului.
Când Spirtaru, fostul patron, și Ion Zamfirescu au bătut palma, Costache n-a avut decât o pretenție: să nu mai poarte șorțul verde, de băiat de prăvălie, lucru acceptat pe loc de noul său șef.
Brâncuși avea deja 13 ani.
– Vezi tot serialul: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși –
4 răspunsuri la “Brâncuși, prima călătorie cu trenul, prima slujbă la restaurant (ep. 3)”
[…] la episodul 4 din serialul nostru. Suntem în 1889, iar talentul uriaș al lui “Costache” începe să iasă […]
[…] școlii observă imediat inteligența fostului băiat de bodegă și prăvălie. Îl categorisește drept “dotat” și îl mută la secția “tâmplărie artistică”. Se […]
[…] După două zile și două nopți pe tren, Costache coboară în gara Craiova, acolo unde, în urmă cu câțiva ani, tremura de neliniște venind din Slatina. În fața gării trona restaurantul lui Spirtaru, unde slujise ca băuiat de tejghea atâta timp… […]
[…] lui Zamfirescu, în care Costache – cum era alintat Brâncuși – lucrase, cu ani în urmă, ca băiat de tejghea.Zamfirescu îl roagă pe Brâncuși să îi înmâneze o scrisoare lui Gambeta Demetrescu, vestit […]