Personaje: EA, EL, Omul cu bâta, Omul cu salopetă;
Locație: subsolul blocului;
Motiv: teatru amator; repetiție pentru o piesă de teatru antic destinată locuitorilor cartierului, cu actori amatori, din bloc.
EA (teatrală): Perfect! (bate din palme) Acesta este țărmul sterp și necălcat al Scitiei! (ciulind urechile) Iar sunetele acestea care vin din preajmă…
EL (iritat): …sunt șobolani, dragă. Ți-am spus, în subsolul blocului sunt șobolani!
EA: Da’ de unde!!! (visătoare) Sunt Titanii care au complotat cu Zeus să-l arunce în lanțuri pe Prometeu!
Omul cu bâta (nervos): Haide, doamnă, că n-am toată ziua la dispoziție! Spune-mi pe cine bat ca să-mi dai banii și să mă car de-aici. (zâmbește, agitând amenințător bâta) Mai am și alte intervenții azi!
EA: Vai, domnule, ce bine îmi pare că ai venit la repetiție! (dramatică) Dumneata vei fi Hefaistos, fiul lui Zeus, și-l vei încătușa pe Prometeu!
Omul cu bâta: Da, doamnă, sunt cine doriți. Acum, arătați-mi-l pe Pardaillan ăsta, să termin odată cu el! (spre EL) Tu ești, mă?
EA: Da, da, el este! El este Prometeu, cel care le-a dăruit muritorilor focul!
Omul cu bâta: Aha! (spre EL, amenințător) Așa, mă? Cui ai dat, mă, foc? Mă, tu vrei să-ți petreci sărbătorile la aparate, la fizioterapie?
EL (spre EA, speriat): Dragă, te rog să nu-l mai stârnești! Domnul chiar vorbește serios, face parte dintr-un clan periculos, e cunoscut în cartier…
EA (euforică): Aș! Da’ de unde! Parol! În sufletul lui e un ursuleț blând! (spre Omul cu bâta) Nu-i așa, domnul? Haide, haide… recunoaște că ai sufletul plin de simțăminte pure, că vocea Geei urlă de bunătate înlăuntrul dumitale…
Omul cu bâta: Getei, doamnă! Pe nevastă-mea o cheamă Geta! (spre EL) Geta-i nevastă-mea, bă!
Omul cu salopetă (nerăbdător): Doamnă, e umezeală, am reumatism! Cât mai durează?
EA (jucăușă): Lasă, lasă! Ce, Prometeu n-a suferit legat în lanțuri pentru noi, muritorii? Dumneata îl vei interpreta pe Kratos, puterea, forța omului!
Omul cu bâta (râzând): Cine, schilodul ăsta???
Omul cu salopetă: Schilod? (luând poziție de drepți) Domnilor, vă reamintesc că am fost campion pe sector cu echipa de oină a liceului în 1987!
EL: 1987? (râzând) Dragă, la cât e de bătrân, trebuia să-l interpreteze pe însuși Zeus!
EA (euforică): Așa, așa! Certați-vă precum zeii din ceruri! Arta, drama… Se bazează pe conflict, pe stări sufletești contradictorii…
Omul cu bâta: Corect, doamnă! Ce bine ar fi dacă ar gândi și Poliția la fel!
Omul cu salopetă (căutându-se în buzunare): Că tot veni vorba de poliție! Mi-a dispărut portofelul, domnule!
EL: Și mie!
Omul cu bâta (ironic): Probabil v-au pedepsit zeii! (agitând bâta) Gata, plec! Dacă îndrăzniți să sunați la Poliție, s-a zis cu voi!
EA: Domnule, stai să te plătesc!
Omul cu bâta: Mă bucur că vă gândiți la mine, doamnă, dar, din păcate, nu mai aveți niciun ban! (pleacă râzând)
EA (observă lipsa portofelului. Către cei doi, iritată): Ce vă uitați așa, nu știați? Arta cere sacrificii!
(Raluca Vițu/Andrei Pospai)
