— Vezi toate expresiile din limba română explicate —
M-a inspirat o rubrică de la Radio România Actualități, „Colțul copiilor”. La întrebarea „ce înțelegeți prin politică și politician”, copiii au răspuns cu naturalețea vârstei și cu umorul infantil spontan specific: politica e ceva care se ocupă de politețe, iar politicianul este o persoană politicoasă.
Paradoxul este că politicul și politețea erau chiar sinonome în perioada interbelică. Ideea era că politicianul trebuia să fie un diplomat capabil să întrețină relații cordiale cu semenii. Un „cavaler”. Din păcate, așa ceva nu se mai… poartă!
Ei, dar hai să vedem originea termenului „politică”. O aflăm și dintr-un banc mioritic: vine din limba… latină, unde „poli” înseamnă ”mulți”, iar „tică” o șleahtă de îmbuibați demagogi. Vedeți ce iubiți sunt politicienii! Adevărul este că termenul își are originea în grecescul „politike” care însemna „arta de a administra bine”.
Atenție! Și artă, și bine! La noi, cum se administrează oare? Poate îmi spuneți dumneavostră!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Mie chiar mi-e lehamite.
— Vezi toate expresiile din limba română explicate —
