
Expresionismul lui Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud, Regatul României – d. 24 iulie 1977, București, RS România) atinge rafinamentul eminescian, de la care împrumută inclusiv vocabularul.
Comentariu la o viaţă pierdută
De m-ar atinge vraja romanticei păduri!
Şi brazii să-şi înalte întunecaţii muri.
Pierdut, prelung răsune cumplitele bucine,
demonicul detunet al stâncei carpatine.
Să va mai văd o dată,
Păduri-Eurydice,
cântaţi-mi să mă satur, izvoare, clare fiice,
voi, stele, măşti de aur, hieratice făpturi.
De m-ar ucide vraja romanticei păduri.
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Un răspuns la “Comentariu la o viaţă pierdută, de Emil Botta”
[…] Emil Botta a fost actor al Teatrului Național din București, pe scena căruia a jucat roluri de excepție. […]