E greu să mai găsești un loc unde să fumezi liniștit, cu o cafea în față, evident. Doar acasă. Da, dar dacă deschizi fereastra și fumul se ridică la etajele superioare, poți fi reclamat și amendat. E o discriminare! Protestez!
Spre deosebire de popoarele din vestul Europei, în credinţa populară a românilor tutunul şi obiceiul fumatului sunt strâns legate de ispita diavolilor. În capitolul intitulat „Pâca. Zeitatea tutunului, Mama Dracilor. Luleaua. Tutunul“, folcloristul Tudor Pamfile ne spune cum era văzut acest obicei nesănătos în satele românilor. „Sub Pafa sau Pâca, după cum se numeşte fiinţa aceasta în unele părţi din Transilvania, se înţelege Mama Dracului sau Zeitatea Fumatului“, ne lămureşte, încă din start autorul lucrării. O zeitate neagră şi urâtă „ca întunericul iadului“. În credinţele românilor, Pâca sau Zeitatea Fumatului avea o înfăţişare cât se poate de înfiorătoare, mai ales că un alt supranume era Mama Dracului. „Ea, după închipuirea Românilor, şi’n deosebi a celor din Oltenia, jud. Vâlcea, este o babă bătrână cât lumea, neagră şi urâtă ca întunerecul iadului, cu coarne în cap ca râşchitoarele, cu nasul lung şi încârligat, cu ochii umflaţi ca de capră înnecată, cu colţi în gură ca ai mistreţului, cu ghiare ca secerile, cu coadă ca de vită, lungă şi îmbârligată, c’o lulea sau pipă mare în dinţi. Pe beregăţile gătlejului şi pe nările nasului ieşindu-i flacără de foc, fum negru şi o duhoare de tutun“.
În ceea ce priveşte originea acestei fiinţe înfricoşătoare, credinţele populare spuneau că ea provenea direct din iad: „S’a scremut iadul şi-a născut-o pe dânsa. Şi de odată cu dânsa a ieşit din adâncul iadului şi un fel de fum care a prins a răspândi în lume boală şi moarte. Şi fiinţa ce s’a născut, s’a numit Pafa, şi Pafa i-a rămas apoi numele până azi“. Pipa – Cădelniţa Dracului.
Ei bine, citind acestea toate, nu-ți vine să te lași de fumat?
