
Cântecul ceasornicarului
Vara se duce lăsând amintiri
Repezi ca nişte ploi
Veşnică este secunda din noi
Prin care exişti şi respiri.
Şi-am plecat la drum în zori spre ‘cel ceasornicar
Ce măsoară vieţile cu-n ceas de buzunar.
I-am cerut secunda mea
Să mă-nsor cu ea.
Inima bătând de zor în piept neîncetat
A privit-o ca pe-un ceas cu mult prea complicat
Şi mi-a zis că-i dă de leac
Poate peste un veac.
Ca şi cum n-ar fi avut de viaţa mea habar,
Meşteru-şi privea amar imensul său bazar,
Numai veşnicul tic-tac
Îi era pe plac.
Dar eu n-am mers în zadar la acel ceasornicar
Timpul măcina afar’ şi l-am legat de par
Şi-am luat secunda mea
Care m-aştepta
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Vara se duce lăsând amintiri
Repezi ca nişte ploi
Veşnică este secunda din noi
Prin care exişti şi respiri.
Munţii şi ei se trezesc într-o zi
Simple şi verzi câmpii
Tu ia-ţi secunda, fii veşnic prin ea
Secunda-i mireasa ta.
3 răspunsuri la “O poezie de suflet de la Dan Verona”
[…] (Dan Verona) […]
[…] (Dan Verona) […]
[…] (Dan Verona) […]