— Vezi toate expresiile din limba română explicate —
Adică bizar, extravagant, ciudat? Hai să vedem, înainte de toate, de unde provine termenul!
Din turcescul „fistiki”, dar cu referire strictă la fructul sau mirodenia care se găsea din belșug în băcăniile noastre.
Inițial, a fost o formă de culoare (galben-verzuie), asociată cu substantivul gust (despre gustul vestimentar vorbim). E foarte posibil ca îmbrăcămintea galben-verzuie să fi șocat, de aceea termenul a fost asimilat și a căpătat o destinație clară, respectiv către persoanele care contrariau prin moda afișată, dar și prin comportamentul neobișnuit.
În timp, s-a extins semantic, putând intra în combinație cu aproape toate cuvintele: casă fistichie, limbaj fistichiu, toamnă fistichie…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
E adevărat, mai există o versiune: la începutul secolului XX, cei care își permiteau la masă, lângă bere (la Capșa, să zicem), un bol cu fistic, își arătau puterea financiară. Erau „fistichii”. Bine, scump e și acum fisticul.
Eu rămân la înghețata cu fistic. Fie ea și în miez de iarnă.
— Vezi toate expresiile din limba română explicate —
