
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
Poate cea mai frumosă poezie de dragoste lăsată de Nicolae Labiș… A fost scrisă în 1956 și a fost inclusă în volumul „Moartea căprioarei”.
Am iubit…
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei…
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie…
— Vezi toate poeziile lui Nicolae Labiș —
5 răspunsuri la “Am iubit…, de Nicolae Labiș”
[…] (Nicolae Labiș) […]
[…] (Nicolae Labiș) […]
[…] (Nicolae Labiș) […]
[…] de noi într-o zi din decembrie. „Pasărea cu clonț de rubin” este ultima poezie a lui Nicolae Labiș, scrisă pe patul de spital pe 12 decembrie 1956, la scurt timp după accidentul (sau, mai […]
[…] Nicolae Labiș, una din cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. […]