Lasă-mă verde!
Mi s-a scurs pe creștet albastrul cerului
cât timp am stat cu ochii-n soare.
Văd verde în fața ochilor.
Și dacă n-aş ști că obrajii îmi stau roșii
ca dorința unui mac
de a se face mare,
i-aş spune verdelui să își vadă de câmp,
de dealuri,
de frunze
și de broaște.
În fața ochilor mei e mut,
pustiu.
El are de cântat zile și de răzgâiat nopți.
Lasă-mă verde așa cum sunt,
cu ochii în soare,
cu bleumarin pe frunte!
Nu te amesteca de sus în jos.
Fugi.
Crește-ți lumea pe pământ!
Fugi!
(Raluca Vițu)
