Pe 6 decembrie suntem chemați, din nou, la urne. Voi fi sincer: n-am de gând să votez. Asta nu înseamnă nicidecum că refuz să îmi exercit un drept. La urma-urmelor, faptul că nu vreau să votez e tot… un drept. Oricum, nu pare că s-a schimbat mare lucru de când Spirache Necşulescu, personajul naiv și blând creionat de Caragiale, ajungea deputat fără voia sa…
Spirache Necşulescu: Să nu mă votaţi…, fiindcă nu merit să intru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?
(replică din piesa de teatru Titanic vals, scenariu de Tudor Muşatescu)
Viața lui Spirache, funcționar al primăriei din Câmpulung, familist pașnic, e răscolită de lupta electorală. Împins de familie în arena politică, el le declară alegătorilor că nu poate face nimic pentru ei. Seduși de sinceritatea candidatului, electorii îl ung deputat.
